2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TITÁN1 s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, cu duritate mare, care se găsește răspândit în natură sub formă de compuși și care se folosește la fabricarea unor oțeluri speciale. – Din fr. titane.

TITÁN2, titani, s. m. Om cu puteri extraordinare; uriaș, gigant. ♦ Om cu calități extraordinare, cu o putere de muncă ieșită din comun. – Din fr. titan, lat. Titan, -anis.

TITÁN2, titani, s. m. Om cu puteri extraordinare; uriaș, gigant. ♦ Om cu calități extraordinare, cu o putere de muncă ieșită din comun. – Din fr. titan, lat. Titan, -anis.

TITÁN1 s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, cu duritate mare, care se găsește răspândit în natură sub formă de compuși și care se folosește la fabricarea unor oțeluri. – Din fr. titane.

TITÁN2, titani, s. m. 1. Nume dat în mitologia greacă fiecăruia dintre cei 12 fii ai lui Uranus, cunoscuți prin lupta lor împotriva lui Zeus pentru stăpînirea pămîntului. Îl legăna în umbrele basmului pe brațe titanii. BOUREANU, S. P. 30. ◊ (În metafore și comparații, simbolizînd forța fizică, puterea) Dunărea se aruncă furioasă, rupînd cu zgomot cele din urmă stăvilare ce i se mai ridică în cale. Și, în vălmășagul acestei ciocniri de titani, fiecare val pare că strigă, fiecare stîncă pare că se mișcă. VLAHUȚĂ, O. A. II 116. Aci piatra este ruptă din munții vecini și aruncată peste acest pisc cu forță de titan. BOLLIAC, O. 290. 2. Fig. Om cu calități extraordinare, capabil de realizări excepționale. Este o mîndrie pentru poporul nostru de a avea tradusă în limba romînă opera unor titani ai literaturii și științei universale ca Pușkin și Tolstoi, Mendeleev și Pavlov. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 369, 1/1.

TITÁN1 s. n. Metal cu duritate mare, care se găsește răspîndit în natură sub formă de compuși.

TITÁN s.m. 1. (Mit.) Fiecare dintre cei doisprezece copii ai lui Uranus care s-au răsculat împotriva lui Zeus pentru stăpânirea Pământului; gigant. 2. (Fig.) Om de o putere extraordinară, fizică sau spirituală; uriaș, gigant. [Cf. fr. titan, lat., gr. titan].

TITÁN s.n. Metal alb-argintiu, foarte dur și casant, răspândit în natură sub formă de compuși. [< fr. titane].

TITÁN1 s. m. 1. (mit.) fiecare dintre cei 12 fii ai lui Uranus și ai Geei care s-au răsculat împotriva lui Zeus pentru supremație; (p. ext.) gigant. uriaș. 2. (fig.) om de o putere extraordinară. ◊ personalitate care s-a impus într-un domeniu. (< fr., lat. titan)

TITÁN2 s. n. metal alb-argintiu, foarte dur și casant, greu fuzibil, la elaborarea unor aliaje și oțeluri speciale. (< fr. titane)

TITÁN2 ~i m. 1) Fiecare dintre cei doisprezece uriași care, declarând război zeilor din Olimp și fiind înfruntați, au fost aruncați în tartar. 2) fig. Persoană înzestrată cu o forță fizică sau spirituală extraordinară. /<gr. Titan, fr. titan

TITÁN1 n. Metal dur, alb-argintiu, întrebuințat la fabricarea oțelurilor speciale, iar, sub formă de oxid, ca pigment alb în pictură. /<fr. titane

*titán m. (vgr. titán, gigant, fiŭ al Pămîntuluĭ și al Ceruluĭ, ca Iperion, Atlante, Prometeŭ, care grămădiră munte peste munte ca să asalteze ceru și fură trăsnițĭ de Joĭe). Gigant, uriaș: un titan al științeĭ. S. n., pl. e. Cĭocan colosal sprijinit pe treĭ grinzĭ în formă de piramidă de bătut piloțĭ în apă.

Titani m. pl. Mit. numele zeilor preolimpici, fii lui Uranus și ai Terrei, cari voiră să asalteze cerul și să detroneze pe Jupiter: 2. fig. spirite cutezătoare cari sucombă sub povara unor întreprinderi colosale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

titán1 (uriaș) s. m., pl. titáni

titán2 (element chimic) s. n.; simb. Ti

titán (uriaș) s. m., pl. titáni

titán (element chimic) s. n., simb. Ti


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TITAN s. colos, gigant, uriaș, (reg.) tătar. (Un ~ din basme.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TITAN5, serie de rachete purtătoare americane pentru lansarea navelor cosmice „Gemini”, a sateliților artificiali ai Pământului și a stațiilor automate interplanetare; același nume îl are și programul de elaborare a acestora, în continuă perfecționare (TI-TIV). Masa de start: c. 850 t, masa încărcăturii utile: c. 10 t.

arată toate definițiile

Intrare: titan (elem.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • titan
  • titanul
  • titanu‑
plural
  • titani
  • titanii
genitiv-dativ singular
  • titan
  • titanului
plural
  • titani
  • titanilor
vocativ singular
plural
Ti simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Ti
Intrare: titan (gigant)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • titan
  • titanul
  • titanu‑
plural
  • titani
  • titanii
genitiv-dativ singular
  • titan
  • titanului
plural
  • titani
  • titanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

titan (elem.) Ti

  • 1. substantiv neutru (numai) singular Element chimic, metal alb-argintiu, cu duritate mare, casant, greu fuzibil, care se găsește răspândit în natură sub formă de compuși și care se folosește la fabricarea unor oțeluri speciale, iar, sub formă de oxid, ca pigment alb în pictură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
  • comentariu simbol Ti
    surse: DOOM 2

etimologie:

titan (gigant)

  • 1. Om cu puteri extraordinare.
    exemple
    • Dunărea se aruncă furioasă, rupînd cu zgomot cele din urmă stăvilare ce i se mai ridică în cale. Și, în vălmășagul acestei ciocniri de titani, fiecare val pare că strigă, fiecare stîncă pare că se mișcă. VLAHUȚĂ, O. A. II 116.
      surse: DLRLC
    • Aci piatra este ruptă din munții vecini și aruncată peste acest pisc cu forță de titan. BOLLIAC, O. 290.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Om cu calități extraordinare, cu o putere de muncă ieșită din comun.
      surse: DEX '09 DLRLC MDN '00 un exemplu
      exemple
      • Este o mîndrie pentru poporul nostru de a avea tradusă în limba romînă opera unor titani ai literaturii și științei universale ca Pușkin și Tolstoi, Mendeleev și Pavlov. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 369, 1/1.
        surse: DLRLC
  • 2. Nume dat în mitologia greacă fiecăruia dintre cei 12 fii ai lui Uranus, cunoscuți prin lupta lor împotriva lui Zeus pentru stăpânirea Pământului.
    surse: DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Îl legăna în umbrele basmului pe brațe titanii. BOUREANU, S. P. 30.
      surse: DLRLC

etimologie: