2 intrări
48 de definiții

Explicative DEX

tistirea sf vz teșcherea1

TEȘCHEREA, teșcherele, s. f. 1. (Înv. și fam.) Pungă cu bani; bani. 2. (Înv.) Adeverință, certificat, chitanță. 3. (Înv.) Permis de călătorie; pașaport. – Din tc. tezkere.

deșcherea sf vz teșcherea

tescherea sf vz teșcherea1

teșcherea2 sf [At: GHEȚIE, R. M. / V: (reg) tișchir~, tiușchir~ / Pl: ~ele / E: tc testere „ferăstrău”] (Îrg) Rindea (îngustă).

teșcherea1 [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 97/28 / V: (înv) de~, tesche~, (reg) tistir~, tișchir~, tiștir~ sf tistir sn / Pl: ~ele / E: tc tezkere, teskere] 1 sf (Înv) Testimoniu (2). 2 sf (Înv) Autorizație de transport. 3 sf (Înv) Pașaport. 4 sf (Olt; îe) A-și lua ~ua A pleca repede. 5 sf (Mun; îae) A nu mai avea nici o speranță. 6 sf (Reg; îe) A da (cuiva) ~ua A alunga pe cineva. 7 av (Reg; îf tișchirea) Repede. 8 sf (Pfm) Pungă de bani. 9 sf (Olt) Chimir (3). 10 sf (Reg) Pungă de piele pentrupăstrat acte. 11 sf (Reg) Vas de tablă de băut apă. 12 sf (Reg; fig) Cap1 de om.

tinșchirea sf vz teșcherea2

tistir sn vz teșcherea1

tișchirea2 sf vz teșcherea2

tișchirea1 sf vz teșcherea1

tiștirea sf vz teșcherea1

tiușchirea sf vz teșcherea2

țăști i vz țâști1

țâst2 i vz țâști1

țâșt i vz țâști1

țâști2 vi [At: ISPIRESCU, L. 35 / V: țiș~ / Pzi: ~tesc / E: țâști1] (Mun; Olt) 1-4 (D. ființe) A țâșni (5-8). 5-8 (D. lichide) A țâșni (1-4). 9 (Reg) A scuipa printre dinți.

țâști1 [At: ALECSANDRI, T. 413 / V: țâșt, țâst, țiști, țișt, țăști / Pl: (5-6) ~uri, (7-8) ~ / E: fo] 1 i (Adesea cu valoare predicativă; și repetat) Cuvânt care redă mișcarea bruscă și precipitată a unei ființe care apare rapid, dintr-o dată de undeva Si: ciuști1 (1), huști1 (1), smâc; tâlvâc, tulai1, țâbâști, țâștoc1 (1), zbughi, zvâc. 2 i Cuvânt care redă zgomotul produs de o mișcare bruscă. 3 i (Imt) Dispari! 4 i (Îf țiști) Cuvânt care redă izbucnirea bruscă a unui lichid care țâșnește de undeva. 5 sn (Mun) Săritură vioaie Si: (reg) saitoc, țâștoc1 (2). 6 sn (Mun) Săritură peste un obstacol. 7 sm (Pop) Copil1 (1). 8 sm (Pop) Băiețandru. 9 smi (Fam; îc) ~-bâști Om mic de statură, slab și care nu are astâmpăr. 10-11 smi (Fam; îac) Om (tânăr) neînsemnat. 12 smi (Fam; îac) Om de nimic Si: lichea, secătură. 13 smi (Fam; îac) Om aiurit.

țișt i vz țâști1

țiști2 v vz țâști2

țiști1 i vz țâști1

ȚIȘT! 👉 ȚÎȘT(I)!

ȚÎȘT(I)! sau ȚIȘT(I)! interj. Imită mișcarea precipitată a cuiva care sare dintr’un loc spre a o lua la fugă: bătrîna dădu să-l sărute; Neghiniță țîști! pe nas, țîști! iar pe mînă (DLVR.); unde lovea el cu nuiaua... acolo, țîșt! și dînsa, și ochii de la dînsul nu-i mai lua (ISP.); atunci mîrtanul pune gura pe ea și, țișt! afară în fuga mare (RET.) [onom.; comp. ȚUȘTI! și CIUȘTI!].

TEȘCHEREA, teșcherele, s. f. 1. (Fam.) Pungă cu bani; bani. 2. (Înv.) Adeverință, certificat, chitanță. 3. (Înv.) Permis de călătorie; pașaport. – Din tc. tezkere.

TEȘCHEREA, teșcherele, s. f. 1. (Astăzi numai familiar) Pungă în care se țin banii. Parcă-i doare ceva? De mîncat, mănîncă, de dormit, dorm, treabă n-au, teșchereaua plină la buzunar. STANCU, D. 389. Nimerise... la case mari, la negustori cu teșchereaua grea. PAS, L. I 92. Pe de o parte opoziție la toartă, pe de altă parte teșcherea la buzunar... Urlă tîrgul, domnule. CARAGIALE, O. I 151. 2. (Învechit) Adeverință, certificat, chitanță. Mi-i plin sînul de atestaturi... Iaca teșcherele și din vremea turcilor. ALECSANDRI, T. I 375. 3. (Învechit) Permis de călătorie; pașaport. Ca să ne ducem cu lînă, cu piei, cu miere sau cu unt peste graniță sau peste Dunăre, ne trebuia pașuș nemțesc sau teșcherea turcească. GHICA, S. 171.

ȚIȘT interj. v. țîști.

ȚÎȘT interj. v. țîști.

ȚÎȘTI interj. (Și în forma țîșt) Cuvînt care sugerează mișcarea bruscă și precipitată a unei ființe care sare sau țîșnește (de) undeva. Fata se apropie iarăși și pasărea, tocmai cînd să puie mîna pe ea, țîșt! zboară pe bătătură. POPESCU, B. III 119. ◊ (Cu valoare verbală) N-apucă duhovnicul să deschidă cutia bine și țîști! din ea un șoricel. STĂNOIU, C. I. 127. – Variante: țîșt, țișt (ALECSANDRI, la CADE) interj.

A ȚÂȘTI ~esc intranz. 1) (despre lichide, vapori, gaze) A ieși cu putere printr-o deschizătură îngustă; a erupe; a izbucni; a țâșni. 2) (despre ființe) A intra sau a ieși repede și pe neașteptate. /Din țâști

ȚÂȘTI interj. 1) (se folosește pentru a sugera mișcarea bruscă și precipitată a unei ființe sau pentru a reda zgomotul produs de o asemenea mișcare). 2) (se folosește pentru a reda izbucnirea bruscă a unui lichid). /Onomat.

teșchereà f. od. 1. înscris, certificat: teșcherele tot cu pajure împărătești AL.; 2. răvaș de drum: pe când ne trebuia pasuș nemțesc sau teșcherea turcească GHICA. [Turc. TEZKERÈ, chitanță, pașaport].

țiști! int. exprimă o izbucnire: țiști! sări din el toată apa. [Onomatopee (cf. țișnì)].

țiștì v. 1. a țișni; 2. a bălăci prin apa noroioasă: iacă broasca mai țiști odată ISP. [V. țiști!].

deșchereá V. teșcherea.

2) teschereá, V. teșcherea.

teșchereá f., pl. ele (turc. [d. ar.] tezkere, pop. teskere). Vechĭ. Azĭ fam. Bilet, certificat, adeverință, pașaport, hîrtie la mînă. – Și tesch- și deșch- (Vechĭ). Greșit „pungă” în CL. 1919, 3, 215).

Ortografice DOOM

teșcherea (înv., fam.) s. f., art. teșchereaua, g.-d. art. teșcherelei; pl. teșcherele

țâști interj.

teșcherea (înv., fam.) s. f., art. teșchereaua, g.-d. art. teșcherelei; pl. teșcherele, art. teșcherelele

!țâști interj.

*țâști-bâști s. m. și f., g.-d. lui țâști-bâști; pl. țâști-bâști

teșcherea s. f., art. teșchereaua, g.-d. art. teșcherelei; pl. teșcherele

țâști/țâșt interj.

Etimologice

teșcherea (-ele), s. f.1. Certificat, act. – 2. Permis, pașaport. – Var. tescherea. Mr. teschire. Tc. (arab.) tezkere (Șeineanu, III, 121; Ronzevalle 63), cf. ngr. τεσϰερές, alb., bg., sb. teškere.Der. tescheregiu, s. m. (secretar al Marelui Vizir), din tc. teskereci.

Argou

teșcherea, teșcherele s. f. 1. pungă cu bani 2. bani

Sinonime

TEȘCHEREA s. v. act, adeverință, certificat, chitanță, document, dovadă, hârtie, izvor, înscris, mărturie, pașaport, piesă, recipisă, rindea.

ȚÂȘTI interj. huști!, (pop.) smâc! (Iepurele, ~! din vizuina lui.)

teșcherea s. v. ACT. ADEVERINȚĂ. CERTIFICAT. CHITANȚĂ. DOCUMENT. DOVADĂ. HÎRTIE. IZVOR. ÎNSCRIS. MĂRTURIE. PAȘAPORT. PIESĂ. RECIPISĂ. RINDEA.

ȚÎȘTI interj. huști!, (pop.) smîc! (Iepurele, ~! din vizuina lui.)

Intrare: teșcherea
teșcherea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teșcherea
  • teșchereaua
plural
  • teșcherele
  • teșcherelele
genitiv-dativ singular
  • teșcherele
  • teșcherelei
plural
  • teșcherele
  • teșcherelelor
vocativ singular
plural
deșcherea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tiușchirea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tiștirea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tișchirea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tistirea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tistir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tinșchirea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țiștire
țiștire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiștire
  • țiștirea
plural
  • țiștiri
  • țiștirile
genitiv-dativ singular
  • țiștiri
  • țiștirii
plural
  • țiștiri
  • țiștirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

teșcherea, teșcherelesubstantiv feminin

învechit
  • 1. familiar Pungă cu bani; bani. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Parcă-i doare ceva? De mîncat, mănîncă, de dormit, dorm, treabă n-au, teșchereaua plină la buzunar. STANCU, D. 389. DLRLC
    • format_quote Nimerise... la case mari, la negustori cu teșchereaua grea. PAS, L. I 92. DLRLC
    • format_quote Pe de o parte opoziție la toartă, pe de altă parte teșcherea la buzunar... Urlă tîrgul, domnule. CARAGIALE, O. I 151. DLRLC
  • 2. Adeverință, certificat, chitanță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mi-i plin sînul de atestaturi... Iaca teșcherele și din vremea turcilor. ALECSANDRI, T. I 375. DLRLC
  • 3. Permis de călătorie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pașaport
    • format_quote Ca să ne ducem cu lînă, cu piei, cu miere sau cu unt peste graniță sau peste Dunăre, ne trebuia pașuș nemțesc sau teșcherea turcească. GHICA, S. 171. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.