tistirea sf vz teșcherea¹

TEȘCHEREA, teșcherele, s. f. 1. (Înv. și fam.) Pungă cu bani; bani. 2. (Înv.) Adeverință, certificat, chitanță. 3. (Înv.) Permis de călătorie; pașaport. – Din tc. tezkere.

deșcherea sf vz teșcherea

tescherea sf vz teșcherea¹

teșcherea² sf [At: GHEȚIE, R. M. / V: (reg) tișchir~, tiușchir~ / Pl: ~ele / E: tc testere „ferăstrău”] (Îrg) Rindea (îngustă).

teșcherea¹ [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 97/28 / V: (înv) de~, tesche~, (reg) tistir~, tișchir~, tiștir~ sf tistir sn / Pl: ~ele / E: tc tezkere, teskere] 1 sf (Înv) Testimoniu (2). 2 sf (Înv) Autorizație de transport. 3 sf (Înv) Pașaport. 4 sf (Olt; îe) A-și lua ~ua A pleca repede. 5 sf (Mun; îae) A nu mai avea nici o speranță. 6 sf (Reg; îe) A da (cuiva) ~ua A alunga pe cineva. 7 av (Reg; îf tișchirea) Repede. 8 sf (Pfm) Pungă de bani. 9 sf (Olt) Chimir (3). 10 sf (Reg) Pungă de piele pentrupăstrat acte. 11 sf (Reg) Vas de tablă de băut apă. 12 sf (Reg; fig) Cap¹ de om.

tinșchirea sf vz teșcherea²

tistir sn vz teșcherea¹

tișchirea² sf vz teșcherea²

tișchirea¹ sf vz teșcherea¹

tiștirea sf vz teșcherea¹

tiușchirea sf vz teșcherea²

țăști i vz țâști¹

țâst² i vz țâști¹

țâșt i vz țâști¹

țâști² vi [At: ISPIRESCU, L. 35 / V: țiș~ / Pzi: ~tesc / E: țâști¹] (Mun; Olt) 1-4 (D. ființe) A țâșni (5-8). 5-8 (D. lichide) A țâșni (1-4). 9 (Reg) A scuipa printre dinți.

țâști¹ [At: ALECSANDRI, T. 413 / V: țâșt, țâst, țiști, țișt, țăști / Pl: (5-6) ~uri, (7-8) ~ / E: fo] 1 i (Adesea cu valoare predicativă; și repetat) Cuvânt care redă mișcarea bruscă și precipitată a unei ființe care apare rapid, dintr-o dată de undeva Si: ciuști¹ (1), huști¹ (1), smâc; tâlvâc, tulai¹, țâbâști, țâștoc¹ (1), zbughi, zvâc. 2 i Cuvânt care redă zgomotul produs de o mișcare bruscă. 3 i (Imt) Dispari! 4 i (Îf țiști) Cuvânt care redă izbucnirea bruscă a unui lichid care țâșnește de undeva. 5 sn (Mun) Săritură vioaie Si: (reg) saitoc, țâștoc¹ (2). 6 sn (Mun) Săritură peste un obstacol. 7 sm (Pop) Copil¹ (1). 8 sm (Pop) Băiețandru. 9 smi (Fam; îc) ~-bâști Om mic de statură, slab și care nu are astâmpăr. 10-11 smi (Fam; îac) Om (tânăr) neînsemnat. 12 smi (Fam; îac) Om de nimic Si: lichea, secătură. 13 smi (Fam; îac) Om aiurit.

țișt i vz țâști¹

țiști² v vz țâști²

țiști¹ i vz țâști¹

ȚIȘT! 👉 ȚÎȘT(I)!

ȚÎȘT(I)! sau ȚIȘT(I)! interj. Imită mișcarea precipitată a cuiva care sare dintr’un loc spre a o lua la fugă: bătrîna dădu să-l sărute; Neghiniță țîști! pe nas, țîști! iar pe mînă (DLVR.); unde lovea el cu nuiaua... acolo, țîșt! și dînsa, și ochii de la dînsul nu-i mai lua (ISP.); atunci mîrtanul pune gura pe ea și, țișt! afară în fuga mare (RET.) [onom.; comp. ȚUȘTI! și CIUȘTI!].

TEȘCHEREA, teșcherele, s. f. 1. (Fam.) Pungă cu bani; bani. 2. (Înv.) Adeverință, certificat, chitanță. 3. (Înv.) Permis de călătorie; pașaport. – Din tc. tezkere.

TEȘCHEREA, teșcherele, s. f. 1. (Astăzi numai familiar) Pungă în care se țin banii. Parcă-i doare ceva? De mîncat, mănîncă, de dormit, dorm, treabă n-au, teșchereaua plină la buzunar. STANCU, D. 389. Nimerise... la case mari, la negustori cu teșchereaua grea. PAS, L. I 92. Pe de o parte opoziție la toartă, pe de altă parte teșcherea la buzunar... Urlă tîrgul, domnule. CARAGIALE, O. I 151. 2. (Învechit) Adeverință, certificat, chitanță. Mi-i plin sînul de atestaturi... Iaca teșcherele și din vremea turcilor. ALECSANDRI, T. I 375. 3. (Învechit) Permis de călătorie; pașaport. Ca să ne ducem cu lînă, cu piei, cu miere sau cu unt peste graniță sau peste Dunăre, ne trebuia pașuș nemțesc sau teșcherea turcească. GHICA, S. 171.

ȚIȘT interj. v. țîști.

ȚÎȘT interj. v. țîști.

ȚÎȘTI interj. (Și în forma țîșt) Cuvînt care sugerează mișcarea bruscă și precipitată a unei ființe care sare sau țîșnește (de) undeva. Fata se apropie iarăși și pasărea, tocmai cînd să puie mîna pe ea, țîșt! zboară pe bătătură. POPESCU, B. III 119. ◊ (Cu valoare verbală) N-apucă duhovnicul să deschidă cutia bine și țîști! din ea un șoricel. STĂNOIU, C. I. 127. – Variante: țîșt, țișt (ALECSANDRI, la CADE) interj.

A ȚÂȘTI ~esc intranz. 1) (despre lichide, vapori, gaze) A ieși cu putere printr-o deschizătură îngustă; a erupe; a izbucni; a țâșni. 2) (despre ființe) A intra sau a ieși repede și pe neașteptate. /Din țâști

ȚÂȘTI interj. 1) (se folosește pentru a sugera mișcarea bruscă și precipitată a unei ființe sau pentru a reda zgomotul produs de o asemenea mișcare). 2) (se folosește pentru a reda izbucnirea bruscă a unui lichid). /Onomat.

teșchereà f. od. 1. înscris, certificat: teșcherele tot cu pajure împărătești AL.; 2. răvaș de drum: pe când ne trebuia pasuș nemțesc sau teșcherea turcească GHICA. [Turc. TEZKERÈ, chitanță, pașaport].

țiști! int. exprimă o izbucnire: țiști! sări din el toată apa. [Onomatopee (cf. țișnì)].

țiștì v. 1. a țișni; 2. a bălăci prin apa noroioasă: iacă broasca mai țiști odată ISP. [V. țiști!].

deșchereá V. teșcherea.

2) teschereá, V. teșcherea.

teșchereá f., pl. ele (turc. [d. ar.] tezkere, pop. teskere). Vechĭ. Azĭ fam. Bilet, certificat, adeverință, pașaport, hîrtie la mînă. – Și tesch- și deșch- (Vechĭ). Greșit „pungă” în CL. 1919, 3, 215).

teșcherea (înv., fam.) s. f., art. teșchereaua, g.-d. art. teșcherelei; pl. teșcherele

țâști interj.

teșcherea (înv., fam.) s. f., art. teșchereaua, g.-d. art. teșcherelei; pl. teșcherele, art. teșcherelele

!țâști interj.

*țâști-bâști s. m. și f., g.-d. lui țâști-bâști; pl. țâști-bâști

teșcherea s. f., art. teșchereaua, g.-d. art. teșcherelei; pl. teșcherele

țâști/țâșt interj.

teșcherea (-ele), s. f. – 1. Certificat, act. – 2. Permis, pașaport. – Var. tescherea. Mr. teschire. Tc. (arab.) tezkere (Șeineanu, III, 121; Ronzevalle 63), cf. ngr. τεσϰερές, alb., bg., sb. teškere. – Der. tescheregiu, s. m. (secretar al Marelui Vizir), din tc. teskereci.

teșcherea, teșcherele s. f. 1. pungă cu bani 2. bani

TEȘCHEREA s. v. act, adeverință, certificat, chitanță, document, dovadă, hârtie, izvor, înscris, mărturie, pașaport, piesă, recipisă, rindea.

ȚÂȘTI interj. huști!, (pop.) smâc! (Iepurele, ~! din vizuina lui.)

teșcherea s. v. ACT. ADEVERINȚĂ. CERTIFICAT. CHITANȚĂ. DOCUMENT. DOVADĂ. HÎRTIE. IZVOR. ÎNSCRIS. MĂRTURIE. PAȘAPORT. PIESĂ. RECIPISĂ. RINDEA.

ȚÎȘTI interj. huști!, (pop.) smîc! (Iepurele, ~! din vizuina lui.)