25 de definiții pentru tirighie tireghie tirigie (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIRIGHÍE s. f. (Pop.) Substanță sedimentară cu aspect sticlos, cu gust acru, rămasă pe pereții butoaielor după ce s-a scos vinul și folosită în vopsitorie sau pentru acrit mâncărurile; tartru. [Var.: (pop.) tireghíe, tirigíe s. f.] – Din ngr. trighía.

tirighie sf [At: DOSOFTEI,PS. 213/14 / V: (reg) steregie, sterevie, stervie, stirevie, st~, stirigie, stregie, str~, târbie, târghie, tereghie, terghie, ~reghie, ~regie, ~ichie, ~igie, treghie / E: ngr τρυγία] 1 (Pop) Substanță sticloasă, cu gust acru, care se depune pe pereții butoaielor cu vin, întrebuințată uneori la țară pentru vopsit sau pentru acrit mâncărurile Si: tartru (1). 2 (Reg) Pojghiță formată la suprafața ceaiului când se răcește. 3 (Reg; îf sterevie) Funingine. 4 (Reg) Apă murdară care se scurge din streașină. 5 (Bot; reg; îf tirichie) Îngerea (Selinum carvifolia).

TIRIGHÍE s. f. Substanță sedimentară cu aspect sticlos, cu gust acru, rămasă pe pereții butoaielor după ce s-a scos vinul și folosită în vopsitorie sau pentru acrit mâncărurile; tartru. [Var.: (pop.) tireghíe, tirigíe s. f.] – Din ngr. trighía.

TIRIGHÍE s. f. (Și în formele tireghie, tirigie) Substanță cu gust acru și cu aspect sticlos, care rămîne pe pereții butoaielor după ce s-a scos vinul (și care se folosește în vopsitorie sau pentru acrit mîncările); tartru. Prafurile se plămădesc în borș, iar firele se fierb într-o apă acrită cu tirigie și piatră acră muiată în apă caldă. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 143. – Variante: tireghíe, tirigíe s. f.

tirighíe saŭ st- și (Vl.) tîrghíe f. (ngr. și vgr. trygia, drojdie de vin, d. bg. trýgos, strugure cules, ngr. „culesu viilor”; bg. trigia). Tartru (depus pe doagele butoaĭelor orĭ pe clondire). Funingine lucitoare ca smoala. Coaja care se formează pe suprafața ceaĭuluĭ cînd se răcește (V. mîzgă). Negreală care se scurge din streșini. – Și steregíe, treghíe. În Maram. stregíe, la Dos. sterevíe, stervíe și stirevíe. La Vicĭu sterégie și stirégie, negreală din streșinĭ. Forma tirighíe în rev. I. Crg. 1911, 159 (Olt.) și Univ. 1922, 14 Apr. 4, 8, ĭar tîrghíe în Univ. 5 Sep. 1938, 4, 3.

TIREGHÍE s. f. v. tirighie.

TIRIGÍE s. f. v. tirighie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tirighíe (pop.) s. f., art. tirighía, g.-d. tirighíi, art. tirighíei

arată toate definițiile

Intrare: tirighie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tirighie
  • tirighia
plural
genitiv-dativ singular
  • tirighii
  • tirighiei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tireghie
  • tireghia
plural
genitiv-dativ singular
  • tireghii
  • tireghiei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tirigie
  • tirigia
plural
genitiv-dativ singular
  • tirigii
  • tirigiei
plural
vocativ singular
plural

tirighie tireghie tirigie

  • 1. Substanță sedimentară cu aspect sticlos, cu gust acru, rămasă pe pereții butoaielor după ce s-a scos vinul și folosită în vopsitorie sau pentru acrit mâncărurile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tartru attach_file un exemplu
    exemple
    • Prafurile se plămădesc în borș, iar firele se fierb într-o apă acrită cu tirigie și piatră acră muiată în apă caldă. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 143.
      surse: DLRLC

etimologie: