Definiția cu ID-ul 833543:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TIRIGHIE s. f. (Pop.) Substanță sedimentară cu aspect sticlos, cu gust acru, rămasă pe pereții butoaielor după ce s-a scos vinul și folosită în vopsitorie sau pentru acrit mâncărurile; tartru. [Var.: (pop.) tireghie, tirigie s. f.] – Din ngr. trighía.