2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tipire sf [At: (cca 1680-1700) GCR I, 245/28 / Pl: ? / E: ns cf tip1] (Îvr) 1 Imagine. 2 Model.

TIPIRE s. f. (Trans. SV) Imagine, înfățișare; model. Scaunele. . . sînt înălțate de toată tipirea smerită si cătră acel înalt . . . neclătite și întărite stau. IOAN ZOBA, RÎNDUÎALA DIACONSTVELOR. Slobodă suire a lor dau toată tipirea smerită. IOAN ZOBA, RÎNDUÎALA DIA- CONSTVELOR. Etimologie: cf. tip. Vezi și tipos, tiposi, tiposire. Cf. t i p o s.

tipi1 vt [At: RUSSO, S. 59 / Pzi: ~pesc / E: tip1] 1 (Înv) A limita. 2 (Olt) A cuprinde (1).

TIPÍ, tipesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A îngrădi, a limita; a constrînge. Petru Maior... nu au gîndit de fel a îmbrăca limba romînă în haine latine, a tipi slobodul îmblet și armonia limbii pe vro sistemă. RUSSO, S. 59.

TIPÍ, tipesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îngrădi, a limita; a constrânge.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TIPÍ vb. v. constrânge, face, forța, obliga, sili.

tipi vb. v. CONSTRÎNGE. FACE. FORȚA. OBLIGA. SILI.

Intrare: tipire
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tipire
  • tipirea
plural
  • tipiri
  • tipirile
genitiv-dativ singular
  • tipiri
  • tipirii
plural
  • tipiri
  • tipirilor
vocativ singular
plural
Intrare: tipi
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tipi
  • tipire
  • tipit
  • tipitu‑
  • tipind
  • tipindu‑
singular plural
  • tipește
  • tipiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tipesc
(să)
  • tipesc
  • tipeam
  • tipii
  • tipisem
a II-a (tu)
  • tipești
(să)
  • tipești
  • tipeai
  • tipiși
  • tipiseși
a III-a (el, ea)
  • tipește
(să)
  • tipească
  • tipea
  • tipi
  • tipise
plural I (noi)
  • tipim
(să)
  • tipim
  • tipeam
  • tipirăm
  • tipiserăm
  • tipisem
a II-a (voi)
  • tipiți
(să)
  • tipiți
  • tipeați
  • tipirăți
  • tipiserăți
  • tipiseți
a III-a (ei, ele)
  • tipesc
(să)
  • tipească
  • tipeau
  • tipi
  • tipiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tipi

etimologie: