TIO interj. (Reg.) Strigăt cu care se gonește un animal. – Onomatopee.

tio²- [At: DN³ / P: ti-o- / E: fr thio-, it tio-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) sulf. 3 Care conține sulf.

tio¹ i [At: ALECSANDRI, T. 253 / V: (reg) tiho, ~h, tiuho, tuo, țio / E: fo] (Reg) 1 (Rep) Cuvânt cu care se alungă câinii, vitele și alte animale Si: (reg) tiohaha. 2 (Îlv) A da cu ~h A alunga (1).

TIO interj. (Pop.) Strigăt cu care se gonește un animal. – Onomatopee.

TIO interj. (Regional) Cuvînt cu care se alungă vitele, cîinii și alte animale. Îndrăzni-vor să mai zică țibă! tio! cotarlă, turbă? CONTEMPORANUL, I 835. Tio, haită! țibă, tio... Era să mă mănînce haitele dracului. ALECSANDRI, T. 725. – Variantă: țio (RETEGANUL, P. III 14) interj.

TIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sulf”, „cu (care conține) sulf”. [Pron. ti-o-. / < fr. thio-, it. tio-, cf. gr. theion].

TIO- elem. „sulf”. (< fr. thio-, cf. gr. theion)

tio! int. cu care se alungă un animal: tio, haită! [Onomatopee].

tĭo, tŭo și tĭuhó (est) interj. de reprobare saŭ de alungare, cam ca și huĭdeo și hîĭdea: tĭo, haĭtă. V. nea 3.

tiho i vz tio

tioh i vz tio¹

tiuho i vz tio

tuo i vz tio

țio i vz tio¹ corectat(ă)

ȚIO interj. v. tio.

tĭuhó, V. tĭo.

tŭo, V. tĭo.

tio interj.

TIO interj. (reg.) tiohaha. (~!, mioară.)

*TIO interj. (reg.) tiohaha.

tio interj. – Servește pentru a alunga animalele. Creație expresivă. – Der. tiohăi (var. tiu(ho)i), vb. (a alunga).

TIO- „sulf, sulfat, sulfuric”. ◊ gr. theion „sulf” > fr. thio-, engl. id., germ. id., it. tio- > rom. tio-. □ ~crom (v. -crom), s. m., produs de oxidare menajeră a tiaminei, de culoare galbenă; ~fil (v. -fil₁), adj., (despre bacterii) care prosperă în mediile bogate în sulf; ~gen (v. -gen₁), adj., (despre coloranți) care conține sulf; ~genic (v. -genic), adj., (despre bacterii) care reduce compușii sulfului pînă la sulful molecular; ~plaste (v. -plast), s. n. pl., rășini sintetice care conțin sulf în moleculă.