TIO interj. (Regional) Cuvînt cu care se alungă vitele, cîinii și alte animale. Îndrăzni-vor să mai zică țibă! tio! cotarlă, turbă? CONTEMPORANUL, I 835. Tio, haită! țibă, tio... Era să mă mănînce haitele dracului. ALECSANDRI, T. 725. – Variantă: țio (RETEGANUL, P. III 14) interj.