2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TINÓS, -OÁSĂ, tinoși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Plin de tină, murdărit cu tină; noroios. – Tină + suf. -os.

tinos, ~oa [At: PSALT. HUR. 33v/16 / Pl: ~oși, ~oase a, ~uri sn / E: tină + -os] 1 a (Îvp) Plin de tină (1) Si: noroios. 2 snp (Reg) Loc noroios. 3 snp (Reg) Mlaștină. 4 a (Reg) Murdar.

TINÓS, TINOÁSĂ, tinoși, -oase, adj. (Reg.) Plin de tină, murdărit cu tină; noroios. – Tină + suf. -os.

TINÓS1, -OÁSĂ, tinoși, -oase, adj. (Regional) Cu tină, plin de tină; noroios. Nașterea mi-i sclipicioasă, îngropăciunea mi-i tinoasă (Neaua). GOROVEI, C. 238.

TINÓS2, tinosuri, s. n. (Rar) Loc noroios, mlaștină. Și jugani se speria, în tinosuri că intra. TEODORESCU, P. P. 690.

TINÓS ~oásă (~óși, ~oáse) rar 1) Care are (multă) tină; cu (multă) tină. 2) Care este plin de tină; acoperit cu tină. /tină + suf. ~os

tinós, -oásă adj. (d. tină). Rar azĭ. Noroĭos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tinós (înv., reg.) adj. m., pl. tinóși; f. tinoásă, pl. tinoáse

tinós adj. m., pl. tinóși; f. sg. tinoásă, pl. tinoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TINÓS adj. v. jegos, mâlos, mânjit, mlăștinos, mocirlos, murdar, nămolos, negru, nespălat, noroios, pătat, răpănos, slinos, soios.

tinos adj. v. JEGOS. MÎLOS. MÎNJIT. MLĂȘTINOS. MOCIRLOS. MURDAR. NĂMOLOS. NEGRU. NESPĂLAT. NOROIOS. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tinós, -oásă, tinoși, -oase, adj. – (reg.) 1. Noroios. 2. Murdar; cu haine murdare sau nespălate; jegos, hâros, zoios (ALRRM, 1971: 299). ♦ (top.) Tinoasa, fânațe în Fântânele, Lăpușu Românesc, Rogoz, Vălenii Lăpușului (Vișovan, 2008). – Din tină „noroi” + suf. -os (Scriban, DEX, MDA).

tinós, -oasă, adj. – 1. Noroios. 2. Murdar; cu haine murdare sau nespălate; jegos, hâros, zoios (ALR 1971: 299). – Din tină „noroi” + -os.

Intrare: tinos (adj.)
tinos1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tinos
  • tinosul
  • tinosu‑
  • tinoa
  • tinoasa
plural
  • tinoși
  • tinoșii
  • tinoase
  • tinoasele
genitiv-dativ singular
  • tinos
  • tinosului
  • tinoase
  • tinoasei
plural
  • tinoși
  • tinoșilor
  • tinoase
  • tinoaselor
vocativ singular
plural
Intrare: tinos (s.n.)
tinos2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tinos
  • tinosul
  • tinosu‑
plural
  • tinosuri
  • tinosurile
genitiv-dativ singular
  • tinos
  • tinosului
plural
  • tinosuri
  • tinosurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tinos (adj.)

etimologie:

  • Tină + sufix -os.
    surse: DEX '98 DEX '09

tinos (s.n.)

etimologie: