15 definiții pentru tinichea

TINICHEÁ, tinichele, s. f. 1. Placă sau foaie subțire de tablă de oțel având diverse utilizări. ♦ (Depr.) Metal de calitate inferioară. ◊ Expr. A fi (sau a rămâne, a ajunge ori a lăsa pe cineva) tinichea = a fi (sau a rămâne, a ajunge ori a lăsa pe cineva) lipsit de orice bun material. 2. Cutie, vas, recipient făcut din tablă. 3. (Depr.) Decorație, medalie. 4. (Reg.) Scândură subțire (de brad). – Din tc. teneke.

TINICHEÁ, tinichele, s. f. 1. Placă sau foaie subțire de tablă de oțel având diverse întrebuințări. ♦ (Depr.) Metal de calitate inferioară. ◊ Expr. A fi (sau a rămâne, a ajunge ori a lăsa pe cineva) tinichea = a fi (sau a rămâne, a ajunge ori a lăsa pe cineva) lipsit de ori ce bun material. 2. Cutie, vas, recipient făcut din tablă. 3. (Depr.) Decorație, medalie. 4. (Reg.) Scândură subțire (de brad). – Din tc. teneke.

TINICHEÁ, tinichele, s. f. 1. Placă sau foaie subțire de oțel, avînd diverse întrebuințări; tablă. A avut o cutie mare de tinichea, plină de tutun. SAHIA, N. 76. Pe creasta casei, d-o parte și de alta, scîrție, la fiece bătaie de vînt, două limbi de tinichea. DELAVRANCEA, S. 3. D-asupra cîtorva trepte de piatră, se afla ușa cu două canaturi de stejar, căptușite cu tinichele. ODOBESCU, S. A. 131. ♦ (Depreciativ) Metal de calitate inferioară. Zîmbea... arătîndu-și dintele cenușiu de tinichea. DUMITRIU, N. 159. Automobilele lor de tinichea nu mai făceau două parale pe-un ger de cinsprezece grade sub zero. C. PETRESCU, A. 450. ◊ Expr. A fi, a rămîne (sau a lăsa pe cineva) tinichea = a rămîne (sau a lăsa pe cineva) fără nici un ban. Eu am venit în București cu ceva părăluțe... tu zici că ești tinichea de tot. CARAGIALE, O. II 245. A ajunge la tinichea = a se îmbăta. Așa e omul: un ciocan, încă unul ș-al treilea, pînă ajungi la tinichea. DELAVRANCEA, S. 6. 2. Cutie, vas, recipient făcut din tablă. Se năcăjea, să toarne gaz dintr-o tinichea murdară într-o căniță albă de faianță. SADOVEANU, O. V 131. Lăptăresele stăteau cinchite lingă tinichelele pline și într-o tăcere adîncă așteptau mușteriii. DUNĂREANU, CH. 76. Hangiul s-aplecă sub tarabă să ridice tinicheaua cu gaz. CARAGIALE, O. I 362. 3. (Depreciativ) Decorație, medalie. 4. (Regional) Scîndură subțire, de obicei de brad. Un pătul pe șase furci, învălit cu tinichele de brad. La TDRG. (Și în forma tenechea) Prețul cherestelei variază după felul ei... Tenechelile 7 pînă la 10 fiorini suta. I. IONESCU, M. 738. 5. (Popular) Zgardă de cîine. - Variantă: tenecheá s. f.

tinicheá s. f., art. tinicheáua, g.-d. art. tinichélei; (obiecte) pl. tinichéle, art. tinichélele

TINICHEÁ s. v. decorație, medalie.

tinicheá (-éle), s. f.1. Tablă. – 2. (Fam.) Decorație, medalie. – 3. (Adv.) Lefter, fără bani. – Var. înv. tenechea. Mr. tiniché, megl. tinichiie. Tc. teneke (Roesler 604; Șeineanu, II, 360; Lokotsch 2065; Ronzevalle 68), cf. ngr. τετεϰές; alb., bg. teneke, sb. tenegjika.Der. tinicher, s. m. (Trans., tinichigiu); tinichigiu, s. m. (meseriaș care lucrează cu metale), din tc. tenekeci; tinichigerie (var. Trans. tinicherie), s. f. (atelierul tinichigiului).

TINICHEÁ ~éle f. 1) Foaie subțire de metal, folosită la acoperitul caselor și la confecționarea diferitelor obiecte; tablă. 2) pop. Obiect de calitate proastă confecționat din metal. [Art. tinicheaua; G.-D. tinichelei] /<turc. teneke

tinichea (tenechè) f. 1. tablă de fier spoită cu cositor: acoperiș de tinichea; 2. urcior de tinichea: o tinichea cu apă; 3. scândurică de brad (subțire ca tinicheaua): canaturi căptușite cu tinichele OD.; 4. pop. sgardă, mai ales proastă (de tinichea): să lege câinelui tinicheaua de gât; 5. fam. (și ironic) decorație, medalie: de acum să vedeți bontonuri și tenechele Al. 6. fig. sărac lipit: trage pe dracul de coadă, adică de tinichea. [Mold; tenechè = turc. TENEKÈ].

tinicheá și (nord) tenecheá f., pl. ele (turc. teneké, ngr. tenekés, bg. tenekiĭa). Tablă, foaĭe de metal, maĭ ales de fer, spoită cu cositor saŭ nu, întrebuințată la acoperit casele, la făcut vase de bucătărie ș. a. Cană de tinichea de luat apă: bea apă din tinichea (V. ibric). Munt. Pop. Scîndură supțire de brad. Iron. Decorațiune, medalie: a umbla după tinichele. A lega unuĭ cîne tinicheaŭa de coadă, a-ĭ lega de coadă un vas de tinichea, de al căruĭ zgomot el se sperie și fuge chelălăind pînă ce se rupe sfoara. (Un obiceĭ sălbatic). Adv. A rămînea tinichea, a rămînea afif, lefter, fără nicĭ un ban.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

tinicheá s. f., art. tinicheáua, g.-d. art. tinichélei; pl. tinichéle

tinichea s. v. DECORAȚIE. MEDALIE.

TINICHEA s. tablă, (Transilv. și Ban.) pleu.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

tinichea, tinichele s. f. (iron.) 1. însemn de grad al subofițerilor din armată și poliție 2. decorație

Intrare: tinichea
substantiv feminin (F154)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tinichea
  • tinicheaua
plural
  • tinichele
  • tinichelele
genitiv-dativ singular
  • tinichele
  • tinichelei
plural
  • tinichele
  • tinichelelor
vocativ singular
plural