tindechi¹ vi [At: PAMFILE, CER. 129 / Pzi: ~chesc / E: tindeche¹] (Reg) 1 A întinde pânza cu tindechea¹ (1). 2 (Pex) A țese mereu, mutând progresiv tindechea¹ (1).

tindechi² sn vz tindeche¹

TINDECHI, tindechesc, vb. IV. Intranz. A întinde pînza cu tindechea; p. ext. a țese mereu, mutînd tindechea. Iano, soră-mea, Țasă, tindechește Și mi te gătește. PĂSCULESCU, L. P. 183.

TINDECHI, tindechesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A întinde pînza cu tindechea; p. ext. a țese mereu (mutînd progresiv tindechea). – Din tindeche.

chindete sf vz tindeche

întindeaică sf vz tindeche

tendeche sf vz tindeche¹

timbeiche sf vz tindeche¹

tindaică sf vz tindeche¹

tindec sn vz tindeche¹

tindeche¹ sf [At: ECONOMIA, 21/1 / V: (reg) chindete, ten~, timbeiche, ~daică (Pl: ~ice), ~a, ~echie, ~eică, ~eiche, ~diche, ~dichea, ~nzaică, ~nzeică sf, ~dec (Pl: ~uri), ~echi sn / Pl: ~echi / E: ml tendicula] 1 Stinghie îngustă de fier sau de lemn, cu dinți la ambele capete, care se așază la războiul de țesut, pe toată lățimea pânzei, pentru a o ține bine întinsă Si: (reg) măieț, măiug, mâță, tandaluță, zimțar, zimți. 2 Mecanism al războiului de țesut mecanizat, care menține țesătura întinsă în lățime. 3 (Reg) Muiemșcă. 4 (Trs) Stinghie care leagă la spate tălpile războiului. 5 (Îrg)Cocârlă la plug. 6 (Reg; lpl) Stinghii. 7 (Reg; lpl) Stinghiile ușii. 8 (Reg) Împletitură de ață cu ajutorul căreia se duc oalele cu mâncare la câmp Si: (reg) peteică.

tindechea¹ sf vz tindeche¹

tindechie sf vz tindeche¹

tindeică sf vz tindeche¹

tindeiche sf vz tindeche¹

tindiche sf vz tindeche¹

tindichea¹ sf vz tindeche¹

tinzaică sf vz tindeche¹

tinzeică sf vz tindeche¹

ZIMȚ sm. 1 🪙 Fie-care din crestăturile de pe dunga monetelor (🖼 5372, A): am primit toți banii, în galbini împărătești, cu ~i (ALECS.); începură să se verse din el bani, tot galbeni cu ~ii neatinși (SLV.) ¶ 2 🔧 Fiecare din dinții unei rotițe (de ceasornic, de pipten, etc.) (🖼 5372, B): un mod de a se îmbuca cunoștințele vechi cu cele noi, ca ~ii de la roțile unui ceasornic (VLAH.) ¶ 3 🔧 pl. Dinții ferestrăului ¶ 4 🪙 pr. ext. Ⓕ F Galben: a numărat ~ii unul cîte unul (GN.); era și fudul și se ținea bine, la chimir cu ~i, în ocol cu vite (SAD.) ¶ 5 Fiecare din crestăturile din vîrful zidului unei cetăți, unui turn (🖼 5372, C): începură a batere cu tunuri și oboriia ~ii cetăției (MX.); pr. anal.: vîrfuri multe (de munți)... se ’nalță în limpezișul zărilor, ca și cum ar da să spargă cu ~ii lor bolta albastră a cerului (VLAH.) ¶ 6 ⛓ pl. = TINDECHE [vsl *zabĭcĭ (< zabŭ „dinte”); comp. bg. zăbecŭ, srb. zubac, etc.].

TINDEC s. n. v. tindeche.

TINDECHE, tindechi, s. f. Stinghie îngustă de fier sau de lemn, cu dinți la ambele capete, care se așază, la războiul de țesut, pe toată lățimea pînzei, pentru a o ține bine întinsă; mecanism bazat pe o serie de rotițe, folosit în același scop la războaiele mecanice. Stați... A sărit tindechea. DELAVRANCEA, A. 2. – Variantă: tindec, tindecuri, s. n.

TINDECHE ~i f. 1) (la stative) Piesă îngustă și lungă, cu dinți la ambele capete, pentru a ține întinsă pânza. 2) (la războaiele mecanice) Mecanism pentru întindere în lățime a pânzei. /<lat. tendicula

tindeche f. stinghie de fier, dințată la amândouă capetele, cu care se ține pânza întinsă la țesut. [Lat. TENDICULA].

timbéĭche, V. tindeche.

tindéche f. (lat. tendĭcŭla, capcană, la pl. „prăjinĭ de întins rufele”. Cp. cu ureche, rîdiche). O vergea de lemn orĭ de fer care are zimțĭ la capete și cu care se întinde pînza la țesut. – În Trans. și tindeĭcă, pl. ĭ, și timbeĭche. În Mold. nord zimțar.

tindeche s. f., art. tindechea, g.-d. art. tindechii; pl. tindechi

tindeche s. f., art. tindechea, g.-d. art. tindechii; pl. tindechi

tindeche s. f., art. tindechea, g.-d. art. tindechii; pl. tindechi

tindeche (-chi), s. f. – Stinghie care ține pînza întinsă la războiul de țesut țărănesc. – Var. tindeică. Banat tinzaică, Olt. tindec. Megl. (s)tindecl’ă. Lat. tendĭcŭla (Pușcariu 1738; REW 8641), cf. friul. tendela, prov. endiyo. Der. directă de la tinde (Pascu, Suf., 237; Iordan, Dift., 158), este mai puțin probabilă.

TINDECHE s. v. cocârlă, schimbătoare.

TINDECHE s. (TEHN.) (reg.) colțar, măieț, măiug, mâță, tandaluță, zimțar, zimți (pl.). (~ la războiul de țesut.)

tindeche s. v. COCÎRLĂ. SCHIMBĂTOARE.

TINDECHE s. (TEHN.) (reg.) colțar, măieț, măiug, mîță, tandaluță, zimțar, zimți (pl.). (~ la războiul de țesut.)

tindeică, tindeici, s.f. – (reg.) Unealtă, dispozitiv din lemn sau din metal, folosit la războiul de țesut pentru întinderea pânzei pe orizontală; are suprafața decorată cu motive geometrice mărunte, formând șiruri de linii în zigzag (Stoica, Pop, 1984: 52). Atestat și în Maram. din dreapta Tisei (Apșa de Jos). – Cf. tindeche (< lat. tendicula).

tindeică, -i, s.f. – Unealtă, dispozitiv din lemn sau din metal, folosit la războiul de țesut pentru întinderea pânzei pe orizontală; are suprafața decorată cu motive geometrice mărunte, formând șiruri de linii în zigzag (Stoica, Pop 1984: 52). – Din tinde „a întinde, a extinde” (< lat. tendere) + -ică.