tindechi² sn vz tindeche¹

tindechi¹ vi [At: PAMFILE, CER. 129 / Pzi: ~chesc / E: tindeche¹] (Reg) 1 A întinde pânza cu tindechea¹ (1). 2 (Pex) A țese mereu, mutând progresiv tindechea¹ (1).

TINDECHÍ, tindechesc, vb. IV. Intranz. A întinde pînza cu tindechea; p. ext. a țese mereu, mutînd tindechea. Iano, soră-mea, Țasă, tindechește Și mi te gătește. PĂSCULESCU, L. P. 183.

TINDECHÍ, tindechesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A întinde pânza cu tindechea; p. ext. a țese mereu (mutând progresiv tindechea). – Din tindeche.

tindec sn vz tindeche¹

tindeche¹ sf [At: ECONOMIA, 21/1 / V: (reg) chindete, ten~, timbeiche, ~daică (Pl: ~ice), ~a, ~echie, ~eică, ~eiche, ~diche, ~dichea, ~nzaică, ~nzeică sf, ~dec (Pl: ~uri), ~echi sn / Pl: ~echi / E: ml tendicula] 1 Stinghie îngustă de fier sau de lemn, cu dinți la ambele capete, care se așază la războiul de țesut, pe toată lățimea pânzei, pentru a o ține bine întinsă Si: (reg) măieț, măiug, mâță, tandaluță, zimțar, zimți. 2 Mecanism al războiului de țesut mecanizat, care menține țesătura întinsă în lățime. 3 (Reg) Muiemșcă. 4 (Trs) Stinghie care leagă la spate tălpile războiului. 5 (Îrg)Cocârlă la plug. 6 (Reg; lpl) Stinghii. 7 (Reg; lpl) Stinghiile ușii. 8 (Reg) Împletitură de ață cu ajutorul căreia se duc oalele cu mâncare la câmp Si: (reg) peteică.

tindeche² sf vz chindie

TINDÉC s. n. v. tindeche.

TINDÉCHE, tindechi, s. f. Stinghie îngustă de fier sau de lemn, cu dinți la ambele capete, care se așază, la războiul de țesut, pe toată lățimea pînzei, pentru a o ține bine întinsă; mecanism bazat pe o serie de rotițe, folosit în același scop la războaiele mecanice. Stați... A sărit tindechea. DELAVRANCEA, A. 2. – Variantă: tindéc, tindecuri, s. n.

TINDÉCHE ~i f. 1) (la stative) Piesă îngustă și lungă, cu dinți la ambele capete, pentru a ține întinsă pânza. 2) (la războaiele mecanice) Mecanism pentru întindere în lățime a pânzei. /<lat. tendicula

tindeche f. stinghie de fier, dințată la amândouă capetele, cu care se ține pânza întinsă la țesut. [Lat. TENDICULA].

tindéche f. (lat. tendĭcŭla, capcană, la pl. „prăjinĭ de întins rufele”. Cp. cu ureche, rîdiche). O vergea de lemn orĭ de fer care are zimțĭ la capete și cu care se întinde pînza la țesut. – În Trans. și tindeĭcă, pl. ĭ, și timbeĭche. În Mold. nord zimțar.

tindéche s. f., art. tindéchea, g.-d. art. tindéchii; pl. tindéchi

tindéche s. f., art. tindéchea, g.-d. art. tindéchii; pl. tindéchi

TINDÉCHE s. (TEHN.) (reg.) colțar, măieț, măiug, mâță, tandaluță, zimțar, zimți (pl.). (~ la războiul de țesut.)

TINDÉCHE s. v. cocârlă, schimbătoare.

tindeche s. v. COCÎRLĂ. SCHIMBĂTOARE.

TINDECHE s. (TEHN.) (reg.) colțar, măieț, măiug, mîță, tandaluță, zimțar, zimți (pl.). (~ la războiul de țesut.)

tindéche (-chi), s. f. – Stinghie care ține pînza întinsă la războiul de țesut țărănesc. – Var. tindeică. Banat tinzaică, Olt. tindec. Megl. (s)tindecl’ă. Lat. tendĭcŭla (Pușcariu 1738; REW 8641), cf. friul. tendela, prov. endiyo. Der. directă de la tinde (Pascu, Suf., 237; Iordan, Dift., 158), este mai puțin probabilă.