2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÍMUS s. n. Glandă endocrină, așezată în partea superioară a toracelui, care influențează creșterea organismului în primii ani ai copilăriei și imunitatea, atrofiindu-se la pubertate. – Din fr. thymus.

TÍMUS s. n. Glandă cu secreție internă, așezată în partea superioară a toracelui, care influențează creșterea organismului în primii ani ai copilăriei și se atrofiază mai târziu. – Din fr. thymus.

TÍMUS s. m. Glandă cu secreție internă, așezată în partea superioară a toracelui. Hormonii timusului exercită o influență asupra creșterii și dezvoltării oaselor. ANATOMIA 247.

TÍMUS s.n. Glandă cu secreție internă așezată în partea inferioară a gâtului și care nu funcționează decât la vârsta tânără, atrofiindu-se la maturitate. [< fr. thymus, cf. gr. thymos – principiu vital].

TÍMUS s. n. glandă cu secreție internă așezată în partea inferioară a gâtului, care nu funcționează decât la vârsta tânără, atrofiindu- se la maturitate. (< fr. thymus)

Timuș m. Hatmanul Cazacilor, ginerele lui Vasile Lupu. V. Hmielnițki.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Tim/u, -ul, uș v. Timotei II A 2, 6.

Intrare: timus
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timus
  • timusul
  • timusu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • timus
  • timusului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Timuș
Timuș nume propriu
nume propriu (I3)
  • Timuș
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)