2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIMBRÁT, -Ă, timbrați, -te, adj. 1. (Despre scrisori, acte etc.) Pe care s-a aplicat timbrul legal. 2. (Despre voce) Cu timbru (2) plăcut și bine marcat. – V. timbra.

TIMBRÁT, -Ă, timbrați, -te, adj. 1. (Despre scrisori, acte etc.) Pe care s-a aplicat timbrul legal. 2. (Despre voce) Cu timbru (2) plăcut și bine marcat. – V. timbra.

timbrat, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. I, 149 / Pl: ~ați, ~e / E: timbra cf fr timbre] 1 (D. scrisori, acte, documente etc.) Pe care s-a aplicat legal un timbru (1-2) Si: francat. 2 (Înv; fig) Considerat drept... 3 (Frî; fig; d. persoane) Smintit. 4 (D. voce; de obicei precedat de „bine”) Care are timbru (12) plăcut. 5 (D. voce) Care are o bună rezonanță.

TIMBRÁT1, -Ă, timbrați, -te, adj. (Despre scrisori, acte, documente) Pe care s-a aplicat timbrul cuvenit. V. francat.

TIMBRÁT2, -Ă, timbrați, -te, adj. (În expr.) Voce timbrată = voce care are o bună rezonanță, care amintește sunetul metalic al unui clopoțel.

TIMBRÁT, -Ă adj. Care poartă timbru, căruia i s-a aplicat un timbru. [Cf. fr. timbré].

timbrat a. 1. marcat cu un timbru: hârtie timbrată; 2. sonor: organ timbrat.

*timbrát, -ă adj. (d. timbru. Fr. timbré înseamnă „cam nebun”. Timbrat se zice „affranchi”). Cu timbru: scrisoare, petițiune, timbrată.

TIMBRÁ, timbrez, vb. I. Tranz. 1. A aplica timbrul legal pe o scrisoare, pe un act oficial etc.; p. ext. a plăti o taxă de timbru. 2. (Despre cântăreți) A-și exersa vocea în vederea obținerii unui timbru plăcut și bine marcat. – Din fr. timbrer.

TIMBRÁ, timbrez, vb. I. Tranz. 1. A aplica timbrul legal pe o scrisoare, pe un act oficial etc.; p. ext. a plăti o taxă de timbru. 2. (Despre cântăreți) A-și exersa vocea în vederea obținerii unui timbru plăcut și bine marcat. – Din fr. timbrer.

timbra vt [At: BARIȚIU, P. A. I, 375 / Pzi: ~rez / E: fr timbrer] 1 A aplica un timbru (1-2) pe o scrisoare, pe un act oficial etc. Si: a franca. 2 (Pex) A plăti o taxă de timbru (5). 3 (Iuz; pex) A viza (prin diferite mijloace) un act. 4 (D. cântăreți) A-și exersa vocea în vederea obținerii unui timbru (12) plăcut și bine marcat.

TIMBRÁ, timbrez, vb. I. Tranz. A aplica timbrul legal pe o scrisoare, pe un act oficial etc. V. franca.

TIMBRÁ vb. I. tr. A aplica, a lipi timbrul legal pe o scrisoare, pe un act etc. [< fr. timbrer].

TIMBRÁ vb. tr. 1. a aplica un timbru; (p. ext.) a plăti o taxă de timbru. 2. (despre cântăreți) a-și exersa vocea pentru obținerea unui timbru (II) plăcut și bine marcat. (< fr. timbrer)

A TIMBRÁ ~éz tranz. (scrisori, acte etc.) A înzestra cu timbre (drept taxă sau impozit). [Sil. tim-bra] /<fr. timbrer

*timbréz v. tr. (fr. timbrer). Pun timbru (maĭ ales fiscal): a timbra o petițiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

timbrát adj. m., f. timbrátă; pl. timbráte

timbrá (a ~) vb., ind. prez. 3 timbreáză

timbrá vb., ind. prez. 1 sg. timbréz, 3 sg. și pl. timbreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TIMBRÁT adj. francat, marcat. (Scrisoare ~.)

TIMBRAT adj. francat, marcat. (Scrisoare ~.)

arată toate definițiile

Intrare: timbrat
timbrat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timbrat
  • timbratul
  • timbratu‑
  • timbra
  • timbrata
plural
  • timbrați
  • timbrații
  • timbrate
  • timbratele
genitiv-dativ singular
  • timbrat
  • timbratului
  • timbrate
  • timbratei
plural
  • timbrați
  • timbraților
  • timbrate
  • timbratelor
vocativ singular
plural
Intrare: timbra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • timbra
  • timbrare
  • timbrat
  • timbratu‑
  • timbrând
  • timbrându‑
singular plural
  • timbrea
  • timbrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • timbrez
(să)
  • timbrez
  • timbram
  • timbrai
  • timbrasem
a II-a (tu)
  • timbrezi
(să)
  • timbrezi
  • timbrai
  • timbrași
  • timbraseși
a III-a (el, ea)
  • timbrea
(să)
  • timbreze
  • timbra
  • timbră
  • timbrase
plural I (noi)
  • timbrăm
(să)
  • timbrăm
  • timbram
  • timbrarăm
  • timbraserăm
  • timbrasem
a II-a (voi)
  • timbrați
(să)
  • timbrați
  • timbrați
  • timbrarăți
  • timbraserăți
  • timbraseți
a III-a (ei, ele)
  • timbrea
(să)
  • timbreze
  • timbrau
  • timbra
  • timbraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

timbrat

  • 1. (Despre scrisori, acte etc.) Pe care s-a aplicat timbrul legal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: francat marcat (adj.)
  • 2. (Despre voce) Cu timbru plăcut și bine marcat.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.1. Voce timbrată = voce care are o bună rezonanță, care amintește sunetul metalic al unui clopoțel.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi timbra
    surse: DEX '09 DEX '98

timbra

  • 1. A aplica timbrul legal pe o scrisoare, pe un act oficial etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: franca marca
    • 1.1. prin extensiune A plăti o taxă de timbru.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. (Despre cântăreți) A-și exersa vocea în vederea obținerii unui timbru plăcut și bine marcat.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: