TIC-TAC, (2) tic-tacuri, s. n., interj. 1. Interj. Cuvânt care redă sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii, loviturile ritmice într-un corp tare etc.; tic¹. 2. S. n. Zgomot regulat și monoton. Tic-tacul ceasornicului. – Din fr. tic-tac, germ. Ticktack.

tic-tac sn, i [At: POLIZU / V: (reg) tica-~, tica-taca, ~-toc / S și: tictac / E: fo cf fr tic-tac, ger Tick-tack] 1-4 Tic¹ (1-4). 5-6 (Cuvânt care) redă loviturile ritmice într-un corp tare etc.

tica-tac sn, i vz tic-tac

tica-taca sn, i vz tic-tac

țânțac sn vz zigzag

țicsac sn vz zigzag

țicțac sn vz zigzag

zâbzac sn vz zigzag

zigzac^[1] sn vz zigzag

zigzag sn [At: (a. 1778) FURNICĂ, I. C. 87 / V: (înv) zâbzac, țicsac, (reg) țâbz~, țicțac, țânțâc / Pl: ~uri / E: fr zigzag, ger Zickzack] 1 Linie frântă care pare formată dintr-un șir de litere Z puse cap la cap. 2 (Pex) Obiect, formă de relief etc. care are aspectul unui zigzag (1). 3 (Îlav) În ~ În formă de linie frântă Si: șerpuit, (reg) cotiș. 4 Motiv ornamental popular sub formă de zigzag (1).

zigzac s.n. v. zigzag.

zigzag s.n. 1 Linie frîntă formînd unghiuri alternative, care pare formată din mai multe litere Z puse cap la cap. Peste un desen limpede făcut, sînt trase mari zigzaguri (PER.). ♦ Ext. Obiect, formă de relief etc. care are aspectul unei astfel de linii frînte. Se opri, căutînd, în zigzagul de șanțuri, postul cel mai înaintat de observație (REBR.). ◊ Loc.adj., adv. În zigzag = în formă de linie frîntă; șerpuit. Pascu... cresta liniuțe mici în zigzag (VLAS.). ◊ Fig. Într-o viață zigzagul e mai frumos, mai uman (CE. PETR.). 2 Motiv decorativ alcătuit din astfel de linii. • pl. -uri. și zigzac s.n. /<fr. zigzag, germ. Zickzack.

ZIGZAG (pl. -aguri) sn. Linie frîntă care formează unghiuri ieșite alternînd cu unghiuri intrate: apucăm a ne sui pe o hudiță rău pavată, dar foarte gunoioasă, care face ~uri între două ziduri goale (ALECS.); loc. adv. în ~, formînd zigzaguri: o făclie trecu în ~ cătră mal și se stinse (SAD.) [fr.].

TIC-TAC interj. Cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc.; tic¹. ◊ (Substantivat, n.) Tic-tacul ceasornicului. – Din fr. tic-tac, germ. Ticktack.

TIC-TAC interj. Onomatopee care redă sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc. ◊ (Substantivat) Tictacul ceasornicului de mînă îi sună deodată... în ureche. C. PETRESCU, Î. II 159. Își leagănă-n perete tic-tacul vechiul ornic, Se-ntunecă chilia și iar se luminează, Și-aleargă fusul spornic. IOSIF, V. 42. Liniștea era desăvîrșită. Nu se auzea decît tictacul unui ceasornic de pe masă. D. ZAMFIRESCU, R. 176. – Scris și: tictac. – Variantă: tica-tac (COȘBUC, P. I 301) interj.

TICA-TAC interj. v. tic-tac.

ZIGZAG, zigzaguri, s. n. Linie frîntă. Zigzagul de argint al fulgerului. CAMIL PETRESCU, V. 8. Deodată mi se pare că-n aer se-ncrucișează un slab zigzag de fulger. BART, S. M. 36. Cîte tunuri le mai rămîneau bune, toate își pierdeau în zădar gloanțele printre zigzagurile ruinelor, fără a nemeri pe moldoveni. HASDEU, I. V. 160. ◊ Loc. adj. și adv. În zigzag (sau în zigzaguri) = în linie frîntă, zigzagat. Lăsă în jos sabia, își întoarse calul și pomi în fugă prin învălmășeală, cotind în zigzag printre pilcurile de luptători. SADOVEANU, O. VII 13. Sunetele lungi, prelungite... fură ca o descărcare electrică, întîi în zig-zag, prin zidul soldaților. CAMIL PETRESCU, N. 18. Drumul printre ele, ca un riu liniștit... își lua cursul în linii drepte ori zigzaguri, ANGHEL, PR. 89. – Variantă: zigzac (CONTEMPORANUL, VI_I 388) s. n.

ZIGZAG, zigzaguri, s. n. Linie frîntă. ◊ Loc. adj. și adv. În zigzag (sau în zigzaguri) = în linie frîntă, zigzagat. [Var.: zigzac s. n.] – Fr. zigzag (germ. zickzack).

TIC-TAC interj. Cuvînt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc. ♦ (s.n.) Tic-tacul ceasornicului. [< fr. tic-tac, germ. Ticktack].

ZIGZAG s.n. Șir de linii care formează alternativ între ele unghiuri ieșinde ori intrînde; linie frîntă. ◊ În zigzag = în linie frîntă. [< fr. zigzag].

TIC-TAC interj. și s. n. cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc. (< fr. tic -tac, germ. Ticktack)

ZIGZAG s. n. linie frântă. ♦ în ~ = zigzagat. (< fr. zigzag)

ZIGZAG ~uri n. Linie frântă (de forma unui șir de litere „z” puse cap la cap). ◊ În ~ în formă de zigzag; zigzagat. /<fr. zigzag, germ. Zickzack

tica-taca int. încet-încet (CAR.). [V. tic-tac].

zigzag n. 1. șir de linii formând între ele unghiuri alternativ ieșite și intrate; 2. fig. schimbări dese și alternative de purtare.

*zigzág n., pl. urĭ (fr. zigzag, d. germ. zick-zack). Linie frîntă: fulgeru face zigzagurĭ. În zigzag, făcînd zigzagurĭ: un bețiv care merge în zigzag.

tic-tac¹ interj.

zigzag s. n., pl. zigzaguri

tic-tac¹ interj.

zigzag s. n. pl. zigzaguri

tic-tac interj.

zigzag s. n., pl. zigzaguri

zig-zag

tic-tac.

ZIGZAG s. linie frântă.

ZIGZAG s. linie frîntă.