2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TICSÍT, -Ă, ticsiți, -te, adj. (Despre spații, recipiente) Plin până la refuz. ♦ (Despre obiecte sau ființe) înghesuit peste măsură (într-un spațiu). ♦ (Despre locuri, terenuri) Acoperit în întregime, înțesat. – V. ticsi.

ticsit, ~ă a [At: M. COSTIN, O. 163 / V: (înv) tec~, tecsuit, ~suit / S și: (nrc) tixit / Pl: ~iți, ~e / E: ticsi] 1 (D. ființe, obiecte etc.) Îngrămădit peste măsură (într-un spațiu) Si: îndesat, înghesuit. 2 (D. un spațiu, o încăpere, un teren etc.) Acoperit în întregime (de ceva sau de cineva) Si: înțesat. 3 (D. spații, recipiente) Umplut până la refuz.

TICSÍT, -Ă, ticsiți, -te, adj. (Despre spații, recipiente) Plin până la refuz. ♦ (Despre obiecte sau ființe) Înghesuit peste măsură (într-un spațiu). ♦ (Despre locuri, terenuri) Acoperit în întregime, înțesat. – V. ticsi.

TICSÍT, -Ă, ticsiți, -te, adj. Plin peste măsură. Sala de așteptare era ticsită ca o anticameră de minister. C. PETRESCU, C. V. 127. Unde trec turme de miei Și mocani bogați de vite, Cu chimirile ticsite. ALECSANDRI, P. P. 257. ♦ Înghesuit peste măsură (într-un spațiu). Locurile nefiind numerotate și plătind deopotrivă, nu e nici un cuvînt ca să stăm ticsiți ca sardelele 7 inși într-un compartiment. VLAHUȚĂ, O. A. 233. ♦ Acoperit în întregime. Erau douăzeci și două de bucăți, toate de aur... presărate și ticsite cu pietre scumpe. ODOBESCU, S. III 628. Trei pagini ticsite. ALECSANDRI, la TDRG.

ticsit a. bine îndesat: cu chimirele ticsite POP.

ticsít, -ă adj. Plin de tot, îndesat: un sac ticsit, biserica era ticsită de lume. Mulțĭ în cît nu maĭ încap: stăteaŭ ticsițĭ ca sardelele’n cutie.

TECSUÍ vb. IV v. ticsi.

TICSÍ, ticsesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple până la refuz un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înțesa; p. ext. a îmbâcsi. 2. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) înghesui. [Var.: (reg.) tecsuí vb. IV] – Et. nec.

TICSÍ, ticsesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple până la refuz un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înțesa; p. ext. a îmbâcsi. 2. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) înghesui. [Var.: (reg.) tecsuí vb. IV] – Et. nec.

ticsi [At: N. COSTIN, L. 35 / V: (înv) tec~, tecsui / S și: (nrc) tixi / Pzi: ~sesc / E: nct] 1-2 vtr A (se) îngrămădi peste măsură Si: a {se) îndesa, a {se) înghesui. 3 vt (C. i. locul, spațiul etc. în care se îngrămădește ceva) A umple până la refuz Si: a înțesa. 4 vt (Îvr) A aduna (1).

TICSÍ, ticsesc, vb. IV. Tranz. 1. (Folosit mai ales la participiu) A umple un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înțesa; p. ext. a îmbîcsi. Se uita la piața ticsită de marea de trupuri. DUMITRIU, B. F. 124. Bufetul era ticsit de consumatori, care se instalaseră la mese pentru toată noaptea. VLAHUȚĂ, O. A. 308. 2. (Învechit) A îngrămădi peste măsură (obiecte, ființe) ca să încapă cît mai multe la un loc; a îndesa, a înghesui. Și înhățînd parii, au început să-i ticsească peste bietul morar. SBIERA, P. 239. Cît pentru actori, să-i ticsești într-o trăsură de harabagiu și să-i expeduiești la monăstirea Slatina. ALECSANDRI, T. 1401. ◊ Refl. Norodul se ticsea Grămăzi în anticameri, de cum se făcea ziuă. NEGRUZZI, S. II 237. – Variante: tecsuí (BUDAI-DELEANU, Ț. 225), ticsuí (ANT. LIT. POP. I 80) vb. IV.

A TICSÍ ~ésc tranz. (lucruri) A vârî cu forța într-un spațiu restrâns (ca să încapă mai mult); a îndesa; a înghesui. 2) (spații limitate) A umple până la refuz. /Orig. nec.

ticsì v. a umplea până în vârf, a îndesa mult. [Cf. slav. TISKATI, a strânge cu putere (v. teasc)].

ticsésc orĭ tixésc v. tr. (vsl. tiskati, a tescui. V. tescuĭesc. Cp. cu ticluĭesc). Umplu de tot, bucșesc: a-țĭ ticsi punga cu banĭ, cutia cu tutun.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ticsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticsésc, imperf. 3 sg. ticseá; conj. prez. 3 să ticseáscă

ticsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticsésc, imperf. 3 sg. ticseá; conj. prez. 3 sg. și pl. ticseáscă

arată toate definițiile

Intrare: ticsit
ticsit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ticsit
  • ticsitul
  • ticsitu‑
  • ticsi
  • ticsita
plural
  • ticsiți
  • ticsiții
  • ticsite
  • ticsitele
genitiv-dativ singular
  • ticsit
  • ticsitului
  • ticsite
  • ticsitei
plural
  • ticsiți
  • ticsiților
  • ticsite
  • ticsitelor
vocativ singular
plural
tecsuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tecsuit
  • tecsuitul
  • tecsuitu‑
  • tecsui
  • tecsuita
plural
  • tecsuiți
  • tecsuiții
  • tecsuite
  • tecsuitele
genitiv-dativ singular
  • tecsuit
  • tecsuitului
  • tecsuite
  • tecsuitei
plural
  • tecsuiți
  • tecsuiților
  • tecsuite
  • tecsuitelor
vocativ singular
plural
ticsuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ticsuit
  • ticsuitul
  • ticsui
  • ticsuita
plural
  • ticsuiți
  • ticsuiții
  • ticsuite
  • ticsuitele
genitiv-dativ singular
  • ticsuit
  • ticsuitului
  • ticsuite
  • ticsuitei
plural
  • ticsuiți
  • ticsuiților
  • ticsuite
  • ticsuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ticsi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ticsi
  • ticsire
  • ticsit
  • ticsitu‑
  • ticsind
  • ticsindu‑
singular plural
  • ticsește
  • ticsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ticsesc
(să)
  • ticsesc
  • ticseam
  • ticsii
  • ticsisem
a II-a (tu)
  • ticsești
(să)
  • ticsești
  • ticseai
  • ticsiși
  • ticsiseși
a III-a (el, ea)
  • ticsește
(să)
  • ticsească
  • ticsea
  • ticsi
  • ticsise
plural I (noi)
  • ticsim
(să)
  • ticsim
  • ticseam
  • ticsirăm
  • ticsiserăm
  • ticsisem
a II-a (voi)
  • ticsiți
(să)
  • ticsiți
  • ticseați
  • ticsirăți
  • ticsiserăți
  • ticsiseți
a III-a (ei, ele)
  • ticsesc
(să)
  • ticsească
  • ticseau
  • ticsi
  • ticsiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tecsui
  • tecsuire
  • tecsuit
  • tecsuitu‑
  • tecsuind
  • tecsuindu‑
singular plural
  • tecsuiește
  • tecsuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tecsuiesc
(să)
  • tecsuiesc
  • tecsuiam
  • tecsuii
  • tecsuisem
a II-a (tu)
  • tecsuiești
(să)
  • tecsuiești
  • tecsuiai
  • tecsuiși
  • tecsuiseși
a III-a (el, ea)
  • tecsuiește
(să)
  • tecsuiască
  • tecsuia
  • tecsui
  • tecsuise
plural I (noi)
  • tecsuim
(să)
  • tecsuim
  • tecsuiam
  • tecsuirăm
  • tecsuiserăm
  • tecsuisem
a II-a (voi)
  • tecsuiți
(să)
  • tecsuiți
  • tecsuiați
  • tecsuirăți
  • tecsuiserăți
  • tecsuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tecsuiesc
(să)
  • tecsuiască
  • tecsuiau
  • tecsui
  • tecsuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ticsui
  • ticsuire
  • ticsuit
  • ticsuitu‑
  • ticsuind
  • ticsuindu‑
singular plural
  • ticsuiește
  • ticsuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ticsuiesc
(să)
  • ticsuiesc
  • ticsuiam
  • ticsuii
  • ticsuisem
a II-a (tu)
  • ticsuiești
(să)
  • ticsuiești
  • ticsuiai
  • ticsuiși
  • ticsuiseși
a III-a (el, ea)
  • ticsuiește
(să)
  • ticsuiască
  • ticsuia
  • ticsui
  • ticsuise
plural I (noi)
  • ticsuim
(să)
  • ticsuim
  • ticsuiam
  • ticsuirăm
  • ticsuiserăm
  • ticsuisem
a II-a (voi)
  • ticsuiți
(să)
  • ticsuiți
  • ticsuiați
  • ticsuirăți
  • ticsuiserăți
  • ticsuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ticsuiesc
(să)
  • ticsuiască
  • ticsuiau
  • ticsui
  • ticsuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ticsit tecsuit ticsuit

  • 1. (Despre spații, recipiente) Plin până la refuz.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: plin (adj.) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Sala de așteptare era ticsită ca o anticameră de minister. C. PETRESCU, C. V. 127.
      surse: DLRLC
    • Unde trec turme de miei Și mocani bogați de vite, Cu chimirile ticsite. ALECSANDRI, P. P. 257.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre obiecte sau ființe) Înghesuit peste măsură (într-un spațiu).
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: înghesuit (adj.) attach_file un exemplu
      exemple
      • Locurile nefiind numerotate și plătind deopotrivă, nu e nici un cuvînt ca să stăm ticsiți ca sardelele 7 inși într-un compartiment. VLAHUȚĂ, O. A. 233.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (Despre locuri, terenuri) Acoperit în întregime.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înțesat attach_file 2 exemple
      exemple
      • Erau douăzeci și două de bucăți, toate de aur... presărate și ticsite cu pietre scumpe. ODOBESCU, S. III 628.
        surse: DLRLC
      • Trei pagini ticsite. ALECSANDRI, la TDRG.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ticsi
    surse: DEX '98 DEX '09

ticsi tecsui ticsui

  • 1. tranzitiv A umple până la refuz un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îndesa înghesui înțesa attach_file 2 exemple
    exemple
    • Se uita la piața ticsită de marea de trupuri. DUMITRIU, B. F. 124.
      surse: DLRLC
    • Bufetul era ticsit de consumatori, care se instalaseră la mese pentru toată noaptea. VLAHUȚĂ, O. A. 308.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv învechit A (se) înghesui.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: aglomera înghesui attach_file 3 exemple
    exemple
    • Și înhățînd parii, au început să-i ticsească peste bietul morar. SBIERA, P. 239.
      surse: DLRLC
    • Cît pentru actori, să-i ticsești într-o trăsură de harabagiu și să-i expeduiești la monăstirea Slatina. ALECSANDRI, T. 1401.
      surse: DLRLC
    • Norodul se ticsea Grămăzi în anticameri, de cum se făcea ziuă. NEGRUZZI, S. II 237.
      surse: DLRLC

etimologie: