ticsire sf [At: LM / V: (înv) tecsui~ (S și: texu~) / Pl: ~ri / E: ticsi] 1 Îngrămădire peste măsură (a obiectelor, a ființelor etc.) Si: îndesare, înghesuire. 2 Umplere până la refuz a unui spațiu prin îngrămădirea a ceva Si: înțesare.

TICSIRE s. f. Acțiunea de a ticsi; umplere, îngrămădire, înghesuire.

tecsi v vz ticsi

tecsui v vz ticsi

tecsuire sf vz ticsire

ticsi [At: N. COSTIN, L. 35 / V: (înv) tec~, tecsui / S și: (nrc) tixi / Pzi: ~sesc / E: nct] 1-2 vtr A (se) îngrămădi peste măsură Si: a {se) îndesa, a {se) înghesui. 3 vt (C. i. locul, spațiul etc. în care se îngrămădește ceva) A umple până la refuz Si: a înțesa. 4 vt (Îvr) A aduna (1).

TICSI, ticsesc, vb. IV. Tranz. 1. (Folosit mai ales la participiu) A umple un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înțesa; p. ext. a îmbîcsi. Se uita la piața ticsită de marea de trupuri. DUMITRIU, B. F. 124. Bufetul era ticsit de consumatori, care se instalaseră la mese pentru toată noaptea. VLAHUȚĂ, O. A. 308. 2. (Învechit) A îngrămădi peste măsură (obiecte, ființe) ca să încapă cît mai multe la un loc; a îndesa, a înghesui. Și înhățînd parii, au început să-i ticsească peste bietul morar. SBIERA, P. 239. Cît pentru actori, să-i ticsești într-o trăsură de harabagiu și să-i expeduiești la monăstirea Slatina. ALECSANDRI, T. 1401. ◊ Refl. Norodul se ticsea Grămăzi în anticameri, de cum se făcea ziuă. NEGRUZZI, S. II 237. – Variante: tecsui (BUDAI-DELEANU, Ț. 225), ticsui (ANT. LIT. POP. I 80) vb. IV.

TICSUI vb. IV v. ticsi.

A TICSI ~esc tranz. (lucruri) A vârî cu forța într-un spațiu restrâns (ca să încapă mai mult); a îndesa; a înghesui. 2) (spații limitate) A umple până la refuz. /Orig. nec.

ticsì v. a umplea până în vârf, a îndesa mult. [Cf. slav. TISKATI, a strânge cu putere (v. teasc)].

ticsésc orĭ tixésc v. tr. (vsl. tiskati, a tescui. V. tescuĭesc. Cp. cu ticluĭesc). Umplu de tot, bucșesc: a-țĭ ticsi punga cu banĭ, cutia cu tutun.

ticsire s. f., g.-d. art. ticsirii; pl. ticsiri

ticsire s. f., g.-d. art. ticsirii; pl. ticsiri

ticsire s. f., g.-d. art. ticsirii; pl. ticsiri

ticsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticsesc, 3 sg. ticsește, imperf. 1 ticseam; conj. prez. 1 sg. să ticsesc, 3 să ticsească

ticsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticsesc, imperf. 3 sg. ticsea; conj. prez. 3 să ticsească

ticsi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticsesc, imperf. 3 sg. ticsea; conj. prez. 3 sg. și pl. ticsească

ticsi

ticsesc, -seam 1 imp.

TICSIRE s. v. îngrămădire.

TICSIRE s. îndesare, înghesuire, îngrămădire. (~ geamantanului cu lucruri.)

TICSI vb. 1. v. îngrămădi. 2. v. aglomera.

TICSI vb. 1. a burduși, a îndesa, a ghemui, a înghesui, a îngrămădi, (rar) a tescui, (înv. și pop.) a strîmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bîcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ toate într-un sac.) 2. a se aglomera, a se suprapopula. (Locul, regiunea s-a ~.)