2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TICSÍRE, ticsiri, s. f. Acțiunea de a ticsi și rezultatul ei; îngrămădire, înghesuire. – V. ticsi.

TICSÍRE, ticsiri, s. f. Acțiunea de a ticsi și rezultatul ei; îngrămădire, înghesuire. – V. ticsi.

ticsire sf [At: LM / V: (înv) tecsui~ (S și: texu~) / Pl: ~ri / E: ticsi] 1 Îngrămădire peste măsură (a obiectelor, a ființelor etc.) Si: îndesare, înghesuire. 2 Umplere până la refuz a unui spațiu prin îngrămădirea a ceva Si: înțesare.

TICSÍRE s. f. Acțiunea de a ticsi; umplere, îngrămădire, înghesuire.

TECSUÍ vb. IV v. ticsi.

TICSÍ, ticsesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple până la refuz un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înțesa; p. ext. a îmbâcsi. 2. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) înghesui. [Var.: (reg.) tecsuí vb. IV] – Et. nec.

TICSÍ, ticsesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple până la refuz un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înțesa; p. ext. a îmbâcsi. 2. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) înghesui. [Var.: (reg.) tecsuí vb. IV] – Et. nec.

ticsi [At: N. COSTIN, L. 35 / V: (înv) tec~, tecsui / S și: (nrc) tixi / Pzi: ~sesc / E: nct] 1-2 vtr A (se) îngrămădi peste măsură Si: a {se) îndesa, a {se) înghesui. 3 vt (C. i. locul, spațiul etc. în care se îngrămădește ceva) A umple până la refuz Si: a înțesa. 4 vt (Îvr) A aduna (1).

TICSÍ, ticsesc, vb. IV. Tranz. 1. (Folosit mai ales la participiu) A umple un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înțesa; p. ext. a îmbîcsi. Se uita la piața ticsită de marea de trupuri. DUMITRIU, B. F. 124. Bufetul era ticsit de consumatori, care se instalaseră la mese pentru toată noaptea. VLAHUȚĂ, O. A. 308. 2. (Învechit) A îngrămădi peste măsură (obiecte, ființe) ca să încapă cît mai multe la un loc; a îndesa, a înghesui. Și înhățînd parii, au început să-i ticsească peste bietul morar. SBIERA, P. 239. Cît pentru actori, să-i ticsești într-o trăsură de harabagiu și să-i expeduiești la monăstirea Slatina. ALECSANDRI, T. 1401. ◊ Refl. Norodul se ticsea Grămăzi în anticameri, de cum se făcea ziuă. NEGRUZZI, S. II 237. – Variante: tecsuí (BUDAI-DELEANU, Ț. 225), ticsuí (ANT. LIT. POP. I 80) vb. IV.

A TICSÍ ~ésc tranz. (lucruri) A vârî cu forța într-un spațiu restrâns (ca să încapă mai mult); a îndesa; a înghesui. 2) (spații limitate) A umple până la refuz. /Orig. nec.

ticsì v. a umplea până în vârf, a îndesa mult. [Cf. slav. TISKATI, a strânge cu putere (v. teasc)].

ticsésc orĭ tixésc v. tr. (vsl. tiskati, a tescui. V. tescuĭesc. Cp. cu ticluĭesc). Umplu de tot, bucșesc: a-țĭ ticsi punga cu banĭ, cutia cu tutun.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ticsíre s. f., g.-d. art. ticsírii; pl. ticsíri

ticsíre s. f., g.-d. art. ticsírii; pl. ticsíri

ticsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticsésc, imperf. 3 sg. ticseá; conj. prez. 3 să ticseáscă

ticsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticsésc, imperf. 3 sg. ticseá; conj. prez. 3 sg. și pl. ticseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: ticsire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ticsire
  • ticsirea
plural
  • ticsiri
  • ticsirile
genitiv-dativ singular
  • ticsiri
  • ticsirii
plural
  • ticsiri
  • ticsirilor
vocativ singular
plural
tecsuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tecsuire
  • tecsuirea
plural
  • tecsuiri
  • tecsuirile
genitiv-dativ singular
  • tecsuiri
  • tecsuirii
plural
  • tecsuiri
  • tecsuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: ticsi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ticsi
  • ticsire
  • ticsit
  • ticsitu‑
  • ticsind
  • ticsindu‑
singular plural
  • ticsește
  • ticsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ticsesc
(să)
  • ticsesc
  • ticseam
  • ticsii
  • ticsisem
a II-a (tu)
  • ticsești
(să)
  • ticsești
  • ticseai
  • ticsiși
  • ticsiseși
a III-a (el, ea)
  • ticsește
(să)
  • ticsească
  • ticsea
  • ticsi
  • ticsise
plural I (noi)
  • ticsim
(să)
  • ticsim
  • ticseam
  • ticsirăm
  • ticsiserăm
  • ticsisem
a II-a (voi)
  • ticsiți
(să)
  • ticsiți
  • ticseați
  • ticsirăți
  • ticsiserăți
  • ticsiseți
a III-a (ei, ele)
  • ticsesc
(să)
  • ticsească
  • ticseau
  • ticsi
  • ticsiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tecsui
  • tecsuire
  • tecsuit
  • tecsuitu‑
  • tecsuind
  • tecsuindu‑
singular plural
  • tecsuiește
  • tecsuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tecsuiesc
(să)
  • tecsuiesc
  • tecsuiam
  • tecsuii
  • tecsuisem
a II-a (tu)
  • tecsuiești
(să)
  • tecsuiești
  • tecsuiai
  • tecsuiși
  • tecsuiseși
a III-a (el, ea)
  • tecsuiește
(să)
  • tecsuiască
  • tecsuia
  • tecsui
  • tecsuise
plural I (noi)
  • tecsuim
(să)
  • tecsuim
  • tecsuiam
  • tecsuirăm
  • tecsuiserăm
  • tecsuisem
a II-a (voi)
  • tecsuiți
(să)
  • tecsuiți
  • tecsuiați
  • tecsuirăți
  • tecsuiserăți
  • tecsuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tecsuiesc
(să)
  • tecsuiască
  • tecsuiau
  • tecsui
  • tecsuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ticsui
  • ticsuire
  • ticsuit
  • ticsuitu‑
  • ticsuind
  • ticsuindu‑
singular plural
  • ticsuiește
  • ticsuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ticsuiesc
(să)
  • ticsuiesc
  • ticsuiam
  • ticsuii
  • ticsuisem
a II-a (tu)
  • ticsuiești
(să)
  • ticsuiești
  • ticsuiai
  • ticsuiși
  • ticsuiseși
a III-a (el, ea)
  • ticsuiește
(să)
  • ticsuiască
  • ticsuia
  • ticsui
  • ticsuise
plural I (noi)
  • ticsuim
(să)
  • ticsuim
  • ticsuiam
  • ticsuirăm
  • ticsuiserăm
  • ticsuisem
a II-a (voi)
  • ticsuiți
(să)
  • ticsuiți
  • ticsuiați
  • ticsuirăți
  • ticsuiserăți
  • ticsuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ticsuiesc
(să)
  • ticsuiască
  • ticsuiau
  • ticsui
  • ticsuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ticsire tecsuire

etimologie:

  • vezi ticsi
    surse: DEX '98 DEX '09

ticsi tecsui ticsui

  • 1. tranzitiv A umple până la refuz un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îndesa înghesui înțesa attach_file 2 exemple
    exemple
    • Se uita la piața ticsită de marea de trupuri. DUMITRIU, B. F. 124.
      surse: DLRLC
    • Bufetul era ticsit de consumatori, care se instalaseră la mese pentru toată noaptea. VLAHUȚĂ, O. A. 308.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv învechit A (se) înghesui.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: aglomera înghesui attach_file 3 exemple
    exemple
    • Și înhățînd parii, au început să-i ticsească peste bietul morar. SBIERA, P. 239.
      surse: DLRLC
    • Cît pentru actori, să-i ticsești într-o trăsură de harabagiu și să-i expeduiești la monăstirea Slatina. ALECSANDRI, T. 1401.
      surse: DLRLC
    • Norodul se ticsea Grămăzi în anticameri, de cum se făcea ziuă. NEGRUZZI, S. II 237.
      surse: DLRLC

etimologie: