2 intrări
10 definiții
Explicative DEX
TICNIRE s. f. v. tihnire.
TICNIRE s. f. v. tihnire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TICNIRE s. f. v. tihnire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIHNIRE s. f. (Înv. și reg.) Tihnă. [Var.: ticnire s. f.] – V. tihni.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ticnire sf vz tihnire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tihnire sf [At: POLIZU / V: (înv) ticn~ / E: tihni] (Îrg) 1 Tihnă (1). 2 (Îlav) Cu ticnire În liniște. 3 (Îal) Cu mulțumire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țicnire sf [At: ARGHEZI, S. IX, 37 / Pl: ~ri / E: țicni] (Rar) 1 (Pop) Lovire ușoară a unui obiect (producând un zgomot sau fisurându-l). 2 (Reg) Ciocnire (a paharelor) în semn de urare. 3 (Îvr; d. arme de foc) Producere a unui rateu. 4 (Îvr; d. artere) Plesnire. 5 (Fam; fig) Pierdere a capacității de judecată Si: scrânteală, (fam) țăcăneală (6), țicneală (1). 6 (Reg) Găsire a cuiva din întâmplare. 7 (Reg) Mișcare bruscă a plutei undiței sau a undiței atunci când peștele mușcă din momeală. 8 (Reg; d. oameni) Clintire din loc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIHNIRE, tihniri, s. f. (Înv.) Tihnă. [Var.: ticnire s. f.] – V. tihni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TIHNIRE s. f. (Învechit; și în forma ticnire) Liniște, pace, mulțumire. ◊ Loc. adv. Cu tihnire = în tihnă, în liniște; netulburat, nestingherit. Petrecea mai ușurată despre toate și mai cu ticnire întru fericirile ce îi făcea bătrînul. GORJAN, H. IV 178. – Variantă: ticnire s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
tihnire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. tihnirii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tihnire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. tihnirii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tihnire s. f., g.-d. art. tihnirii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
tihnire, tihnirisubstantiv feminin
-
- Cu tihnire = în tihnă, în liniște. DLRLCsinonime: nestingherit netulburat
- Petrecea mai ușurată despre toate și mai cu ticnire întru fericirile ce îi făcea bătrînul. GORJAN, H. IV 178. DLRLC
-
-
etimologie:
- tihni DEX '98 DEX '09
țicnire, țicnirisubstantiv feminin
- 1. Lovire ușoară a unui obiect (producând un zgomot sau fisurându-l). MDA2
- 2. Ciocnire (a paharelor) în semn de urare. MDA2
- 3. (Despre arme de foc) Producere a unui rateu. MDA2
- 4. (Despre artere) Plesnire. MDA2sinonime: plesnire
- 5. Pierdere a capacității de judecată. MDA2sinonime: scrânteală țicneală țăcăneală
- 6. Găsire a cuiva din întâmplare. MDA2
- 7. Mișcare bruscă a plutei undiței sau a undiței atunci când peștele mușcă din momeală. MDA2
- 8. (Despre oameni) Clintire din loc. MDA2
etimologie:
- țicni MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.