2 intrări
10 definiții

Explicative DEX

TICNIRE s. f. v. tihnire.

TICNIRE s. f. v. tihnire.

TICNIRE s. f. v. tihnire.

TIHNIRE s. f. (Înv. și reg.) Tihnă. [Var.: ticnire s. f.] – V. tihni.

ticnire sf vz tihnire

tihnire sf [At: POLIZU / V: (înv) ticn~ / E: tihni] (Îrg) 1 Tihnă (1). 2 (Îlav) Cu ticnire În liniște. 3 (Îal) Cu mulțumire.

țicnire sf [At: ARGHEZI, S. IX, 37 / Pl: ~ri / E: țicni] (Rar) 1 (Pop) Lovire ușoară a unui obiect (producând un zgomot sau fisurându-l). 2 (Reg) Ciocnire (a paharelor) în semn de urare. 3 (Îvr; d. arme de foc) Producere a unui rateu. 4 (Îvr; d. artere) Plesnire. 5 (Fam; fig) Pierdere a capacității de judecată Si: scrânteală, (fam) țăcăneală (6), țicneală (1). 6 (Reg) Găsire a cuiva din întâmplare. 7 (Reg) Mișcare bruscă a plutei undiței sau a undiței atunci când peștele mușcă din momeală. 8 (Reg; d. oameni) Clintire din loc.

TIHNIRE, tihniri, s. f. (Înv.) Tihnă. [Var.: ticnire s. f.] – V. tihni.

TIHNIRE s. f. (Învechit; și în forma ticnire) Liniște, pace, mulțumire. ◊ Loc. adv. Cu tihnire = în tihnă, în liniște; netulburat, nestingherit. Petrecea mai ușurată despre toate și mai cu ticnire întru fericirile ce îi făcea bătrînul. GORJAN, H. IV 178. – Variantă: ticnire s. f.

Ortografice DOOM

tihnire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. tihnirii

tihnire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. tihnirii

tihnire s. f., g.-d. art. tihnirii

Intrare: tihnire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tihnire
  • tihnirea
plural
  • tihniri
  • tihnirile
genitiv-dativ singular
  • tihniri
  • tihnirii
plural
  • tihniri
  • tihnirilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ticnire
  • ticnirea
plural
  • ticniri
  • ticnirile
genitiv-dativ singular
  • ticniri
  • ticnirii
plural
  • ticniri
  • ticnirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țicnire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țicnire
  • țicnirea
plural
  • țicniri
  • țicnirile
genitiv-dativ singular
  • țicniri
  • țicnirii
plural
  • țicniri
  • țicnirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tihnire, tihnirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi tihni DEX '98 DEX '09

țicnire, țicnirisubstantiv feminin

rar
etimologie:
  • țicni MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.