3 intrări
15 definiții

Explicative DEX

ticlete[1] sm vz țiclete

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

ȚICLETE, țicleți, s. m. (Reg.) Pasăre insectivoră cățărătoare, cu ciocul conic, drept și cu penajul cenușiu pe spate și alb pe pântece; țoi1, țiclean (Sitta europaea). – Et. nec.

țiclete sm [At: APOSTOL, LEX. ZOOL. 24 / V: ~leț / Pl: ~eți / E: ns cf țiclean, sticlete] (Orn) 1 (Olt) Țiclean (1) (Sitta europaea). 2 (Trs; Ban) Pițigoi (Parus maior). 3 (Olt) Sticlete (Carduelis carduelis).

țicleț sm vz țiclete

ȚICLETE, ❍ȚÎCLETE sm. 🐦 = PIȚIGOIU-MARE [comp. ȚIGLEAN].

ȚIGLEAN, ȚIGLAN sm. 🐦 = PIȚIGOIU-MARE [comp. ȚICLETE].

ȚICLETE, țicleți, s. m. Pasăre insectivoră cățărătoare, cu ciocul conic, drept și cu penajul cenușiu pe spate și alb pe pântece; țoi1, țiclean (Sitta europaea). – Et. nec.

ȚICLETE, țicleți,s. m. (Ornit.) Specie de pițigoi (Parus major). Pițigoiul-mare... numit în unele locuri din Transilvania și țiclete. MARIAN, O. II 143. ♦ Scorțar (Sitta europaea).

ȚICLETE ~ți m. Pasăre migratoare insectivoră, de talie mică, cu cioc conic și cu penaj divers colorat; scorțar. /Orig. nec.

Ortografice DOOM

țiclete (pasăre) (reg.) (desp. ți-cle-) s. m., pl. țicleți

țiclete (pasăre) (reg.) (ți-cle-) s. m., pl. țicleți

țiclete (pasăre) s. m. (sil. -cle-), pl. țicleți

Enciclopedice

TICLETE, D. (T-Jiu), < subst. sticlete, cu afer.

Sinonime

ȚICLETE s. v. pițigoi, scorțar, țiclean.

țiclete s. v. PIȚIGOI. SCORȚAR. ȚICLEAN.

Intrare: Ticlete
Ticlete nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ticlete
Intrare: țiclete
  • silabație: ți-cle-te info
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiclete
  • țicletele
plural
  • țicleți
  • țicleții
genitiv-dativ singular
  • țiclete
  • țicletelui
plural
  • țicleți
  • țicleților
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ticlete
  • ticletele
plural
  • ticleți
  • ticleții
genitiv-dativ singular
  • ticlete
  • ticletelui
plural
  • ticleți
  • ticleților
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țicleț
  • țiclețul
plural
  • țicleți
  • țicleții
genitiv-dativ singular
  • țicleț
  • țiclețului
plural
  • țicleți
  • țicleților
vocativ singular —
plural —
Intrare: țîclete
țîclete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țiclete, țiclețisubstantiv masculin

regional
  • 1. Pasăre insectivoră cățărătoare, cu ciocul conic, drept și cu penajul cenușiu pe spate și alb pe pântece; țoi (Sitta europaea). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 2. Specie de pițigoi (Parus major). MDA2 DLRLC
    • format_quote Pițigoiul-mare... numit în unele locuri din Transilvania și țiclete. MARIAN, O. II 143. DLRLC
  • 3. (Carduelis carduelis) MDA2
    sinonime: sticlete
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.