2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEZÍST, -Ă, teziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. 2. S. m. și f. Persoană care practică tezismul. – Teză + suf. -ist.

TEZÍST, -Ă, teziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. 2. S. m. și f. Persoană care practică tezismul. – Teză + suf. -ist.

tezist, ~ă [At: GHEREA, ST. CR. II, 249 / Pl: ~iști, ~e / E: teză + -ist] 1-2 a Care se bazează pe tezism (1-2). 3-4 a Care aparține tezismului (1-2). 5 a Care susține o anumită teză (4) în artă, în literatură etc. 6-8 smf Adept al tezismului (1-3).

TEZÍST, -Ă, teziști, -ste, adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. Această bucată e nu numai tendenționistă, ci curat tezistă. IBRĂILEANU, SP. CR. 107. Drama poate să fie tezistă, scrisă pentru dovedirea unei anumite teze. GHEREA, ST. CR. II 249. ♦ (Substantivat) Adept al tezismului. Una din trăsăturile caracteristice ale teziștilor este că ei cred că însușirea artistică (așa iese din vorbele lor) nu se deosebește de însușirile intelectuale în general. GHEREA, ST. CR. I 301.

TEZÍST, -Ă adj. Care enunță și susține o anumită teză în artă, în literatură etc. // s.m. și f. Adept al tezismului. [< teză + -ist].

TEZÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al tezismului. (< teză + -ist)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tezíst adj. m., s. m., pl. tezíști; adj. f., s. f. tezístă, pl. tezíste

tezíst adj. m., s. m., pl. tezíști; f. sg. tezístă, pl. tezíste

Intrare: tezist (adj.)
tezist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tezist
  • tezistul
  • tezistu‑
  • tezistă
  • tezista
plural
  • teziști
  • teziștii
  • teziste
  • tezistele
genitiv-dativ singular
  • tezist
  • tezistului
  • teziste
  • tezistei
plural
  • teziști
  • teziștilor
  • teziste
  • tezistelor
vocativ singular
plural
Intrare: tezist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tezist
  • tezistul
  • tezistu‑
plural
  • teziști
  • teziștii
genitiv-dativ singular
  • tezist
  • tezistului
plural
  • teziști
  • teziștilor
vocativ singular
  • tezistule
  • teziste
plural
  • teziștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tezist (adj.)

  • 1. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Această bucată e nu numai tendenționistă, ci curat tezistă. IBRĂILEANU, SP. CR. 107.
      surse: DLRLC
    • Drama poate să fie tezistă, scrisă pentru dovedirea unei anumite teze. GHEREA, ST. CR. II 249.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Teză + sufix -ist.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

tezist, -ă (persoană) tezistă

  • 1. Persoană care practică tezismul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Una din trăsăturile caracteristice ale teziștilor este că ei cred că însușirea artistică (așa iese din vorbele lor) nu se deosebește de însușirile intelectuale în general. GHEREA, ST. CR. I 301.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Teză + sufix -ist.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN