TEZIST, -Ă, teziști, -ste, adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. Această bucată e nu numai tendenționistă, ci curat tezistă. IBRĂILEANU, SP. CR. 107. Drama poate să fie tezistă, scrisă pentru dovedirea unei anumite teze. GHEREA, ST. CR. II 249. ♦ (Substantivat) Adept al tezismului. Una din trăsăturile caracteristice ale teziștilor este că ei cred că însușirea artistică (așa iese din vorbele lor) nu se deosebește de însușirile intelectuale în general. GHEREA, ST. CR. I 301.