7 definiții pentru tezist (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEZÍST, -Ă, teziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. 2. S. m. și f. Persoană care practică tezismul. – Teză + suf. -ist.

TEZÍST, -Ă, teziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. 2. S. m. și f. Persoană care practică tezismul. – Teză + suf. -ist.

tezist, ~ă [At: GHEREA, ST. CR. II, 249 / Pl: ~iști, ~e / E: teză + -ist] 1-2 a Care se bazează pe tezism (1-2). 3-4 a Care aparține tezismului (1-2). 5 a Care susține o anumită teză (4) în artă, în literatură etc. 6-8 smf Adept al tezismului (1-3).

TEZÍST, -Ă, teziști, -ste, adj. Care enunță, susține, ilustrează o anumită teză în artă, în literatură etc. Această bucată e nu numai tendenționistă, ci curat tezistă. IBRĂILEANU, SP. CR. 107. Drama poate să fie tezistă, scrisă pentru dovedirea unei anumite teze. GHEREA, ST. CR. II 249. ♦ (Substantivat) Adept al tezismului. Una din trăsăturile caracteristice ale teziștilor este că ei cred că însușirea artistică (așa iese din vorbele lor) nu se deosebește de însușirile intelectuale în general. GHEREA, ST. CR. I 301.

TEZÍST, -Ă adj. Care enunță și susține o anumită teză în artă, în literatură etc. // s.m. și f. Adept al tezismului. [< teză + -ist].

TEZÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al tezismului. (< teză + -ist)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tezíst adj. m., s. m., pl. tezíști; adj. f., s. f. tezístă, pl. tezíste

tezíst adj. m., s. m., pl. tezíști; f. sg. tezístă, pl. tezíste

Intrare: tezist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tezist
  • tezistul
  • tezistu‑
plural
  • teziști
  • teziștii
genitiv-dativ singular
  • tezist
  • tezistului
plural
  • teziști
  • teziștilor
vocativ singular
  • tezistule
  • teziste
plural
  • teziștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tezist, -ă (persoană) tezistă

  • 1. Persoană care practică tezismul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Una din trăsăturile caracteristice ale teziștilor este că ei cred că însușirea artistică (așa iese din vorbele lor) nu se deosebește de însușirile intelectuale în general. GHEREA, ST. CR. I 301.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Teză + sufix -ist.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN