10 definiții pentru tezaurar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEZAURÁR, tezaurari, s. m. (Înv.) Custodele unui tezaur; funcționar care primea și distribuia banii statului; casier, vistiernic. [Pr.: -za-u-] – Tezaur + suf. -ar.

TEZAURÁR, tezaurari, s. m. (Înv.) Custodele unui tezaur; funcționar care primea și distribuia banii statului; casier, vistiernic. [Pr.: -za-u-] – Tezaur + suf. -ar.

tezaurar sm [At: (a. 1703) IORGA, S. D. XII, 11 / P: ~za~u~ / V: (înv) ~iu (S și: tesa~), (îvr) tejaurareș / S și: (înv) tesa~ / Pl: ~i / E: lat med thesaurarius] (Înv) 1-2 Trezorier (1-2).

TEZAURÁR, tezaurari, s. m. (Învechit) Custodele unui tezaur; funcționar care primește și distribuie banii statului; vistiernic.

TEZAURÁR ~i m. înv. Persoană având obligația de a păzi și de a administra tezaurul țării. /tezaur + suf. ~ar

tezaurar m. cel ce primește și distribue banii (mai ales la militari).

*tezaurár m. (lat. thesaurarius). Cămăraș, funcționar care primește și distribue baniĭ statuluĭ. – Și trezorier (fr. trésorier).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tezaurár (înv.) (-za-u-) s. m., pl. tezaurári

tezaurár s. m. (sil. -za-u-), pl. tezaurári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: tezaurar
  • silabație: te-za-u-rar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tezaurar
  • tezaurarul
  • tezauraru‑
plural
  • tezaurari
  • tezaurarii
genitiv-dativ singular
  • tezaurar
  • tezaurarului
plural
  • tezaurari
  • tezaurarilor
vocativ singular
  • tezaurarule
  • tezaurare
plural
  • tezaurarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tezaurar

etimologie:

  • Tezaur + sufix -ar.
    surse: DEX '98