TETRA² s. f. Țesătură textilă cu aspect de tricot în care două ochiuri pe față alternează cu două ochiuri pe dos; p. ext. produs confecționat din acest material. ◊ (Adjectival) Maiou tetra. – Denumire comercială.

TETRA¹- Element de compunere însemnând „format din patru”, „patru”, „de patru ori” care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. tétra-.

tetra¹- [At: CADE / E: fr tétra~, gr τετρα-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Patru. 2 De patru ori. 3 Format din patru (părți, elemente etc.).

tetra² sn [At: LTR² / E: dc] 1 Țesătură cu aspect de tricot în care două ochiuri pe față alternează cu două ochiuri pe dos. 2 (Pex) Produs confecționat din tetra² (1).

TETRA² s. n. Țesătură textilă cu aspect de tricot în care două ochiuri pe față alternează cu două ochiuri pe dos; p. ext. produs confecționat din acest material. ◊ (Adjectival) Maiou tetra. – Denumire comercială.

TETRA¹- Element de compunere care înseamnă, „format din patru”, „patru”, „de patru ori” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. tétra-.

TETRA s.n. (Text.) Țesătură de tricot dintr-un fir în care alternează cîte două șiruri de ochiuri pe față cu două pe dos; (p. ext.) produs confecționat din acest tricot. [Nume comercial].

TETRA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(cu) patru”, „de patru ori”. [< fr. tétra-, cf. gr. tetra- – (cu) patru].

TETRA² s. m. pește de acvariu, de culoare cenușie-argintie, cu dungi late, negre, originar din Paraguay. (< germ. Tetra)

TETR(A)- elem. „patru, de patru ori”. (< fr. tétr/a/-, cf. gr. tetra)

TETRA¹ s. n. țesătură de tricot dintr-un fir în care alternează câte două șiruri de ochiuri pe față cu două pe dos; produs confecționat din acest tricot. (n. com.)

*tétra- (vgr. tetra-, din téttara, téssara, patru), prefix care înseamnă „patru”.

tetra² (țesătură) s. f.

tetra¹ adj. invar. (maiouri ~)

tetra adj. invar., s. f.

tetra s. n.

tetra- Pref. care exprimă ideea de împătrit. Gr. τετρα, prin intermediul fr. tétra-.

TETRA- „patru, de patru ori, împătrit”. ◊ gr. tetras „patru” > fr. tétra-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. tetra-. □ ~centru (v. -centru), adj., cu patru pinteni; ~cer (v. -cer₁), adj., cu patru coarne; ~ciclic (v. -ciclic), adj., care este compus din patru cicluri sau verticile de piese florale; ~cite (v. -cit), s. n. pl., cele patru celule haploide rezultate din diviziunea reducțională a unei celule diploide; ~coc (v. -coc), adj., cu patru bace; ~cromatic (v. -cromatic), adj., compus din patru elemente cromatice; ~cromie (v. -cromie), s. f., 1. Ansamblu de patru culori. 2. Tipar în patru culori; ~dactil (v. -dactil), adj., (despre animale) care prezintă cîte patru degete la fiecare picior; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., stare caracterizată prin prezența a patru degete la unul sau la mai multe membre; ~didim (v. -didim), adj., cu patru perechi; ~dinam (v. -dinam), adj., cu patru stamine mai lungi și cu două mai scurte; ~edru (v. -edru), s. n., poliedru cu patru fețe triunghiulare; ~fil (v. -fil₂), adj., cu patru frunze sau foliole; ~filetic (v. -filetic), adj., (despre hibrizi) derivat din patru specii deosebite; ~fonie (v. -fonie₁), s. f., tehnică de înregistrare și redare muzicală bazată pe folosirea a patru surse acustice; ~genic (v. -genic), adj., 1. (Despre organisme) Care prezintă patru gene diferite pe un locus specific. 2. (Despre caractere) Care este controlat de patru gene; ~gin (v. -gin), adj., (despre flori) cu patru carpele sau patru pistile; ~gon (v. gon₂), s. n. poligon cu patru unghiuri și cu patru laturi; ~gonocarp (v. gono-, v. -carp), adj., cu fructe tetragonale; ~gramă (v. -gramă), s. f., nume compus din patru litere; ~lofodont (v. lof/o-, v. -odont), adj., care are patru creste pe același dinte molar; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Ansamblu de patru piese dramatice, prezentate în continuare una după alta, la vechii greci. 2. Serie de patru opere literare sau muzicale legate între ele printr-o idee comună; ~mer (v. -mer), adj., 1. Constituit din patru părți. 2. Care se divide în patru; ~metru (v. -metru₁), s. m., vers clasic greco-latin compus din patru unități ritmice; ~mite (v. -mite), s. f. pl., grup de patru cromatide conjugate în cadrul primei profaze meiotice; ~morf (v. morf), adj., cu patru forme diferite; ~pareză (v. -pareză), s. f., diminuare a forței musculare la cele patru membre; ~petal (v. -petal), adj., cu patru petale; ~pil (v. -pil₁), s. n., portic cu patru intrări; ~piren (v. -piren), adj., (despre fructe) cu patru sîmburi osoși; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie afectînd cele patru membre; ~pod (v. -pod), adj., cu patru picioare; ~pode (v. -pod), s. n. pl., supraclasă de vertebrate cu patru membre adaptate pentru deplasarea în mediu acvatic, terestru sau aerian; sin. patrupede; ~podie (v. -podie), s. f., metru ritmic în prozodia greacă, constînd din două dipodii de același fel; ~pter (v. -pter), adj., cu patru aripi; ~silab (v. -silab), adj., s. m., (cuvînt) compus din patru silabe; ~sperm (v. -sperm), adj., (despre fructe) cu patru semințe; ~spor (v. -spor), s. m., grup de patru spori obligatorii formați în sporange; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange care conține tetraspori; ~sporofit (v. sporo-, v. -fit), s. n., sporofit care produce tetraspori; ~stemon (v. -stemon), adj., cu patru stamine; ~stih (v. -stih), adj., 1. (Despre strofe) De patru versuri. 2. (Despre organe vegetale) Dispus pe patru rînduri sau serii; ~stil (v. -stil), adj., s. n., 1. adj., s. n., (Edificiu) cu patru coloane. 2. adj., (Despre flori) Care are patru stile; ~termă (v. -term), s. f., temperatură medie a celor patru luni mai calde din sezonul de vegetație forestieră; ~tip (v. -tip), s. n., 1. Ască cu tipuri de spori, două parentale și două recombinate. 2. Tetradă constituită din patru genotipuri diferite; ~valent (v. -valent), adj., 1. Care are valența patru. 2. Prevăzut cu patru cromozomi; ~zom (v. -zom), s. m., formațiune alcătuită din patru cromozomi omologi; ~zomie (v. -zomie), s. f., stare a unui organism diploid care prezintă doi cromozomi omologi supranumerari.