3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÉTRA2 s. f. Țesătură textilă cu aspect de tricot în care două ochiuri pe față alternează cu două ochiuri pe dos; p. ext. produs confecționat din acest material. ◊ (Adjectival) Maiou tetra. – Denumire comercială.

TETRA1- Element de compunere însemnând „format din patru”, „patru”, „de patru ori” care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. tétra-.

tetra1- [At: CADE / E: fr tétra~, gr τετρα-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Patru. 2 De patru ori. 3 Format din patru (părți, elemente etc.).

tetra2 sn [At: LTR2 / E: dc] 1 Țesătură cu aspect de tricot în care două ochiuri pe față alternează cu două ochiuri pe dos. 2 (Pex) Produs confecționat din tetra2 (1).

TÉTRA2 s. n. Țesătură textilă cu aspect de tricot în care două ochiuri pe față alternează cu două ochiuri pe dos; p. ext. produs confecționat din acest material. ◊ (Adjectival) Maiou tetra. – Denumire comercială.

TETRA1- Element de compunere care înseamnă, „format din patru”, „patru”, „de patru ori” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. tétra-.

TÉTRA s.n. (Text.) Țesătură de tricot dintr-un fir în care alternează câte două șiruri de ochiuri pe față cu două pe dos; (p. ext.) produs confecționat din acest tricot. [Nume comercial].

TETRA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(cu) patru”, „de patru ori”. [< fr. tétra-, cf. gr. tetra- – (cu) patru].

TÉTRA2 s. m. pește de acvariu, de culoare cenușie-argintie, cu dungi late, negre, originar din Paraguay. (< germ. Tetra)

TETR(A)- elem. „patru, de patru ori”. (< fr. tétr/a/-, cf. gr. tetra)

TÉTRA1 s. n. țesătură de tricot dintr-un fir în care alternează câte două șiruri de ochiuri pe față cu două pe dos; produs confecționat din acest tricot. (n. com.)

*tétra- (vgr. tetra-, din téttara, téssara, patru), prefix care înseamnă „patru”.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tetra- Pref. care exprimă ideea de împătrit. Gr. τετρα, prin intermediul fr. tétra-.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TETRA- „patru, de patru ori, împătrit”. ◊ gr. tetras „patru” > fr. tétra-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. tetra-.~centru (v. -centru), adj., cu patru pinteni; ~cer (v. -cer1), adj., cu patru coarne; ~ciclic (v. -ciclic), adj., care este compus din patru cicluri sau verticile de piese florale; ~cite (v. -cit), s. n. pl., cele patru celule haploide rezultate din diviziunea reducțională a unei celule diploide; ~coc (v. -coc), adj., cu patru bace; ~cromatic (v. -cromatic), adj., compus din patru elemente cromatice; ~cromie (v. -cromie), s. f., 1. Ansamblu de patru culori. 2. Tipar în patru culori; ~dactil (v. -dactil), adj., (despre animale) care prezintă cîte patru degete la fiecare picior; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., stare caracterizată prin prezența a patru degete la unul sau la mai multe membre; ~didim (v. -didim), adj., cu patru perechi; ~dinam (v. -dinam), adj., cu patru stamine mai lungi și cu două mai scurte; ~edru (v. -edru), s. n., poliedru cu patru fețe triunghiulare; ~fil (v. -fil2), adj., cu patru frunze sau foliole; ~filetic (v. -filetic), adj., (despre hibrizi) derivat din patru specii deosebite; ~fonie (v. -fonie1), s. f., tehnică de înregistrare și redare muzicală bazată pe folosirea a patru surse acustice; ~genic (v. -genic), adj., 1. (Despre organisme) Care prezintă patru gene diferite pe un locus specific. 2. (Despre caractere) Care este controlat de patru gene; ~gin (v. -gin), adj., (despre flori) cu patru carpele sau patru pistile; ~gon (v. gon2), s. n. poligon cu patru unghiuri și cu patru laturi; ~gonocarp (v. gono-, v. -carp), adj., cu fructe tetragonale; ~gramă (v. -gramă), s. f., nume compus din patru litere; ~lofodont (v. lof/o-, v. -odont), adj., care are patru creste pe același dinte molar; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Ansamblu de patru piese dramatice, prezentate în continuare una după alta, la vechii greci. 2. Serie de patru opere literare sau muzicale legate între ele printr-o idee comună; ~mer (v. -mer), adj., 1. Constituit din patru părți. 2. Care se divide în patru; ~metru (v. -metru1), s. m., vers clasic greco-latin compus din patru unități ritmice; ~mite (v. -mite), s. f. pl., grup de patru cromatide conjugate în cadrul primei profaze meiotice; ~morf (v. morf), adj., cu patru forme diferite; ~pareză (v. -pareză), s. f., diminuare a forței musculare la cele patru membre; ~petal (v. -petal), adj., cu patru petale; ~pil (v. -pil1), s. n., portic cu patru intrări; ~piren (v. -piren), adj., (despre fructe) cu patru sîmburi osoși; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie afectînd cele patru membre; ~pod (v. -pod), adj., cu patru picioare; ~pode (v. -pod), s. n. pl., supraclasă de vertebrate cu patru membre adaptate pentru deplasarea în mediu acvatic, terestru sau aerian; sin. patrupede; ~podie (v. -podie), s. f., metru ritmic în prozodia greacă, constînd din două dipodii de același fel; ~pter (v. -pter), adj., cu patru aripi; ~silab (v. -silab), adj., s. m., (cuvînt) compus din patru silabe; ~sperm (v. -sperm), adj., (despre fructe) cu patru semințe; ~spor (v. -spor), s. m., grup de patru spori obligatorii formați în sporange; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange care conține tetraspori; ~sporofit (v. sporo-, v. -fit), s. n., sporofit care produce tetraspori; ~stemon (v. -stemon), adj., cu patru stamine; ~stih (v. -stih), adj., 1. (Despre strofe) De patru versuri. 2. (Despre organe vegetale) Dispus pe patru rînduri sau serii; ~stil (v. -stil), adj., s. n., 1. adj., s. n., (Edificiu) cu patru coloane. 2. adj., (Despre flori) Care are patru stile; ~termă (v. -term), s. f., temperatură medie a celor patru luni mai calde din sezonul de vegetație forestieră; ~tip (v. -tip), s. n., 1. Ască cu tipuri de spori, două parentale și două recombinate. 2. Tetradă constituită din patru genotipuri diferite; ~valent (v. -valent), adj., 1. Care are valența patru. 2. Prevăzut cu patru cromozomi; ~zom (v. -zom), s. m., formațiune alcătuită din patru cromozomi omologi; ~zomie (v. -zomie), s. f., stare a unui organism diploid care prezintă doi cromozomi omologi supranumerari.

Intrare: tetra (iht.)
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tetra
plural
  • tetra
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: tetra (pref.)
tetra3 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • tetra
Intrare: tetra (text.)
tetra1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F159)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tetra
  • tetra
plural
genitiv-dativ singular
  • tetre
  • tetrei
plural
vocativ singular
plural

tetra (iht.)

  • 1. Pește de acvariu, de culoare cenușie-argintie, cu dungi late, negre, originar din Paraguay.
    surse: MDN '00

etimologie:

tetra (pref.)

  • 1. Element de compunere însemnând „format din patru”, „patru”, „de patru ori” care servește la formarea unor substantive și a unor adjective.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

tetra (text.)

  • 1. Țesătură textilă cu aspect de tricot în care două ochiuri pe față alternează cu două ochiuri pe dos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: