2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tescherea sf vz teșcherea1

teschereà f. Mold. rândea îngustă. [Turc. TESTERÈ, ferestrău de mână].

1) teschereá f., pl. ele (turc. [d. pers.] destere, pop. testere, feresteŭ, supt infl. luĭ teșcherea). Mold. (?). Rîndea îngustă.

TEȘCHEREÁ, teșcherele, s. f. 1. (Înv. și fam.) Pungă cu bani; bani. 2. (Înv.) Adeverință, certificat, chitanță. 3. (Înv.) Permis de călătorie; pașaport. – Din tc. tezkere.

teșcherea1 [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 97/28 / V: (înv) de~, tesche~, (reg) tistir~, tișchir~, tiștir~ sf tistir sn / Pl: ~ele / E: tc tezkere, teskere] 1 sf (Înv) Testimoniu (2). 2 sf (Înv) Autorizație de transport. 3 sf (Înv) Pașaport. 4 sf (Olt; îe) A-și lua ~ua A pleca repede. 5 sf (Mun; îae) A nu mai avea nici o speranță. 6 sf (Reg; îe) A da (cuiva) ~ua A alunga pe cineva. 7 av (Reg; îf tișchirea) Repede. 8 sf (Pfm) Pungă de bani. 9 sf (Olt) Chimir (3). 10 sf (Reg) Pungă de piele pentrupăstrat acte. 11 sf (Reg) Vas de tablă de băut apă. 12 sf (Reg; fig) Cap1 de om.

teșcherea2 sf [At: GHEȚIE, R. M. / V: (reg) tișchir~, tiușchir~ / Pl: ~ele / E: tc testere „ferăstrău”] (Îrg) Rindea (îngustă).

TEȘCHEREÁ, teșcherele, s. f. 1. (Fam.) Pungă cu bani; bani. 2. (Înv.) Adeverință, certificat, chitanță. 3. (Înv.) Permis de călătorie; pașaport. – Din tc. tezkere.

TEȘCHEREÁ, teșcherele, s. f. 1. (Astăzi numai familiar) Pungă în care se țin banii. Parcă-i doare ceva? De mîncat, mănîncă, de dormit, dorm, treabă n-au, teșchereaua plină la buzunar. STANCU, D. 389. Nimerise... la case mari, la negustori cu teșchereaua grea. PAS, L. I 92. Pe de o parte opoziție la toartă, pe de altă parte teșcherea la buzunar... Urlă tîrgul, domnule. CARAGIALE, O. I 151. 2. (Învechit) Adeverință, certificat, chitanță. Mi-i plin sînul de atestaturi... Iaca teșcherele și din vremea turcilor. ALECSANDRI, T. I 375. 3. (Învechit) Permis de călătorie; pașaport. Ca să ne ducem cu lînă, cu piei, cu miere sau cu unt peste graniță sau peste Dunăre, ne trebuia pașuș nemțesc sau teșcherea turcească. GHICA, S. 171.

teșchereà f. od. 1. înscris, certificat: teșcherele tot cu pajure împărătești AL.; 2. răvaș de drum: pe când ne trebuia pasuș nemțesc sau teșcherea turcească GHICA. [Turc. TEZKERÈ, chitanță, pașaport].

teșchereá f., pl. ele (turc. [d. ar.] tezkere, pop. teskere). Vechĭ. Azĭ fam. Bilet, certificat, adeverință, pașaport, hîrtie la mînă. – Și tesch- și deșch- (Vechĭ). Greșit „pungă” în CL. 1919, 3, 215).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

teșchereá (înv., fam.) s. f., art. teșchereáua, g.-d. art. teșcherélei; pl. teșcheréle, art. teșcherélele

teșchereá s. f., art. teșchereáua, g.-d. art. teșcherélei; pl. teșcheréle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TEȘCHEREÁ s. v. act, adeverință, certificat, chitanță, document, dovadă, hârtie, izvor, înscris, mărturie, pașaport, piesă, recipisă, rindea.

teșcherea s. v. ACT. ADEVERINȚĂ. CERTIFICAT. CHITANȚĂ. DOCUMENT. DOVADĂ. HÎRTIE. IZVOR. ÎNSCRIS. MĂRTURIE. PAȘAPORT. PIESĂ. RECIPISĂ. RINDEA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

teșchereá (-éle), s. f.1. Certificat, act. – 2. Permis, pașaport. – Var. tescherea. Mr. teschire. Tc. (arab.) tezkere (Șeineanu, III, 121; Ronzevalle 63), cf. ngr. τεσϰερές, alb., bg., sb. teškere.Der. tescheregiu, s. m. (secretar al Marelui Vizir), din tc. teskereci.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

teschereá, tescheréle, s.f. (reg.) rindea îngustă.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

teșcherea, teșcherele s. f. 1. pungă cu bani 2. bani

Intrare: tescherea
tescherea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tescherea
  • teschereaua
plural
  • tescherele
  • tescherelele
genitiv-dativ singular
  • tescherele
  • tescherelei
plural
  • tescherele
  • tescherelelor
vocativ singular
plural
Intrare: teșcherea
teșcherea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teșcherea
  • teșchereaua
plural
  • teșcherele
  • teșcherelele
genitiv-dativ singular
  • teșcherele
  • teșcherelei
plural
  • teșcherele
  • teșcherelelor
vocativ singular
plural

teșcherea învechit

  • 1. familiar Pungă cu bani; bani.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Parcă-i doare ceva? De mîncat, mănîncă, de dormit, dorm, treabă n-au, teșchereaua plină la buzunar. STANCU, D. 389.
      surse: DLRLC
    • Nimerise... la case mari, la negustori cu teșchereaua grea. PAS, L. I 92.
      surse: DLRLC
    • Pe de o parte opoziție la toartă, pe de altă parte teșcherea la buzunar... Urlă tîrgul, domnule. CARAGIALE, O. I 151.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Mi-i plin sînul de atestaturi... Iaca teșcherele și din vremea turcilor. ALECSANDRI, T. I 375.
      surse: DLRLC
  • 3. Permis de călătorie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pașaport attach_file un exemplu
    exemple
    • Ca să ne ducem cu lînă, cu piei, cu miere sau cu unt peste graniță sau peste Dunăre, ne trebuia pașuș nemțesc sau teșcherea turcească. GHICA, S. 171.
      surse: DLRLC

etimologie: