2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÉRNĂ s.f. (Liv.) Complex compus din trei elemente. ◊ (Mat.) Ternă de referință = ansamblu de trei axe, cu origine comună, capabile a individualiza matematic punctele spațiale. [< fr. terne].

TÉRNĂ s. f. combinație de trei elemente. ♦ (mat.) ~ de referință = ansamblu de trei axe, cu origine comună, capabile a individualiza matematic punctele spațiale. ◊ (la loto) grup de trei numere câștigătoare pe aceeași linie orizontală. (< fr. terne)

TERN, -Ă, terni, -e, adj. (Livr.) Fără luciu, șters, spălăcit; fig. fără relief, fără culoare; mohorât, monoton. – Din fr. terne.

TERN, -Ă, terni, -e, adj. (Livr.) Fără luciu, șters, spălăcit; fig. fără relief, fără culoare; mohorât, monoton. – Din fr. terne.

tern, ~ă [At: CAIET, 74v/24 / V: (înv) -o, ~ou sn / Pl: ~i, ~e / E: fr terne] 1 a (Liv) Fără luciu Si: mat2, șters2. 2 a (Liv; fig) Lipsit de variație Si: uniform. 3 a (Liv; fig; d. opere literare și d. stilul lor) Lipsit de imaginație, de originalitate Si: banal, plat2. 4 a (Liv; fig) Fără culoare Si: mohorât, monoton. 5 sf (Liv) Complex de trei elemente Si: terțină(3). 6 sf(Îvr) Combinație de trei numere câștigătoare la loterie. 7 sf (Îvr; la jocul de loto) Grup de trei numere câștigătoare pe aceeași linie orizontală. 8 sf (Mat; îs) ~ de referință Ansamblu de trei axe, cu origine comună, capabile a individualiza matematic punctele spațiale.

TERN, -Ă, terni, -e, adj. Fără luciu, șters, spălăcit; fig. fără relief, fără culoare; mohorît, monoton. Era un ziar tern, în care nimeni nu ținea minte să fi citit vreodată un articol de duh ori de curaj. C. PETRESCU, C. V. 159. [Imaginile] au aspectul tern al fotografiei, și nu coloritul viu al vieții. ODOBESCU, S. III 86.

TERN, -Ă adj. (Liv.) Șters, mat, spălăcit; (fig.) fără relief, fără culoare; monoton. [< fr. terne].

TERN, -Ă adj. 1. fără luciu, șters, mat. 2. (fig.) fără relief, fără culoare, spălăcit, uniform, monoton. (< fr. terne)

TERN ~ă (~i, ~e) 1) (despre obiecte, materiale etc.) Care este lipsit de strălucire; fără luciu. Ceramică ~ă. 2) fig. Care provoacă plictiseală; plictisitor. /<fr. terne


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tern (livr.) adj. m., pl. terni; f. térnă, pl. térne

tern adj. m., pl. terni; f. sg. térnă, pl. térne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TERN adj. v. anost, banal, comun, monoton, placid, plictisitor, prozaic, spălăcit, șters, uniform.

tern adj. v. ANOST. BANAL. COMUN. MONOTON. PLACID. PLICTISITOR. PROZAIC. SPĂLĂCIT. ȘTERS. UNIFORM.

Intrare: ternă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ternă
  • terna
plural
genitiv-dativ singular
  • terne
  • ternei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: tern
tern adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tern
  • ternul
  • ternu‑
  • ternă
  • terna
plural
  • terni
  • ternii
  • terne
  • ternele
genitiv-dativ singular
  • tern
  • ternului
  • terne
  • ternei
plural
  • terni
  • ternilor
  • terne
  • ternelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tern

  • 1. livresc Fără luciu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: mat (adj.) spălăcit șters (adj.)
    • 1.1. figurat Fără relief, fără culoare.
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: mohorât monoton attach_file 2 exemple
      exemple
      • Era un ziar tern, în care nimeni nu ținea minte să fi citit vreodată un articol de duh ori de curaj. C. PETRESCU, C. V. 159.
        surse: DLRLC
      • [Imaginile] au aspectul tern al fotografiei, și nu coloritul viu al vieții. ODOBESCU, S. III 86.
        surse: DLRLC

etimologie: