TERN, -Ă, terni, -e, adj. Fără luciu, șters, spălăcit; fig. fără relief, fără culoare; mohorît, monoton. Era un ziar tern, în care nimeni nu ținea minte să fi citit vreodată un articol de duh ori de curaj. C. PETRESCU, C. V. 159. [Imaginile] au aspectul tern al fotografiei, și nu coloritul viu al vieții. ODOBESCU, S. III 86.