11 definiții pentru tern

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERN, -Ă, terni, -e, adj. (Livr.) Fără luciu, șters, spălăcit; fig. fără relief, fără culoare; mohorât, monoton. – Din fr. terne.

TERN, -Ă, terni, -e, adj. (Livr.) Fără luciu, șters, spălăcit; fig. fără relief, fără culoare; mohorât, monoton. – Din fr. terne.

tern, ~ă [At: CAIET, 74v/24 / V: (înv) -o, ~ou sn / Pl: ~i, ~e / E: fr terne] 1 a (Liv) Fără luciu Si: mat2, șters2. 2 a (Liv; fig) Lipsit de variație Si: uniform. 3 a (Liv; fig; d. opere literare și d. stilul lor) Lipsit de imaginație, de originalitate Si: banal, plat2. 4 a (Liv; fig) Fără culoare Si: mohorât, monoton. 5 sf (Liv) Complex de trei elemente Si: terțină(3). 6 sf(Îvr) Combinație de trei numere câștigătoare la loterie. 7 sf (Îvr; la jocul de loto) Grup de trei numere câștigătoare pe aceeași linie orizontală. 8 sf (Mat; îs) ~ de referință Ansamblu de trei axe, cu origine comună, capabile a individualiza matematic punctele spațiale.

TERN, -Ă, terni, -e, adj. Fără luciu, șters, spălăcit; fig. fără relief, fără culoare; mohorît, monoton. Era un ziar tern, în care nimeni nu ținea minte să fi citit vreodată un articol de duh ori de curaj. C. PETRESCU, C. V. 159. [Imaginile] au aspectul tern al fotografiei, și nu coloritul viu al vieții. ODOBESCU, S. III 86.

TERN, -Ă adj. (Liv.) Șters, mat, spălăcit; (fig.) fără relief, fără culoare; monoton. [< fr. terne].

TERN, -Ă adj. 1. fără luciu, șters, mat. 2. (fig.) fără relief, fără culoare, spălăcit, uniform, monoton. (< fr. terne)

TERN ~ă (~i, ~e) 1) (despre obiecte, materiale etc.) Care este lipsit de strălucire; fără luciu. Ceramică ~ă. 2) fig. Care provoacă plictiseală; plictisitor. /<fr. terne

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tern adj. m., pl. terni; f. ternă, pl. terne

tern (livr.) adj. m., pl. terni; f. ternă, pl. terne

tern adj. m., pl. terni; f. sg. ternă, pl. terne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TERN adj. v. anost, banal, comun, monoton, placid, plictisitor, prozaic, spălăcit, șters, uniform.

tern adj. v. ANOST. BANAL. COMUN. MONOTON. PLACID. PLICTISITOR. PROZAIC. SPĂLĂCIT. ȘTERS. UNIFORM.

Intrare: tern
tern adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tern
  • ternul
  • ternu‑
  • ternă
  • terna
plural
  • terni
  • ternii
  • terne
  • ternele
genitiv-dativ singular
  • tern
  • ternului
  • terne
  • ternei
plural
  • terni
  • ternilor
  • terne
  • ternelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tern, ternăadjectiv

  • 1. livresc Fără luciu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. figurat Fără relief, fără culoare. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Era un ziar tern, în care nimeni nu ținea minte să fi citit vreodată un articol de duh ori de curaj. C. PETRESCU, C. V. 159. DLRLC
      • format_quote [Imaginile] au aspectul tern al fotografiei, și nu coloritul viu al vieții. ODOBESCU, S. III 86. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.