33 de definiții pentru terfelog

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERFELOG, terfeloage, s. n. Registru, catastif, carte (veche, ruptă, zdrențuită și murdară). [Var.: terfeloa s. f.] – Terfeli + suf. -og.

TERFELOG, terfeloage, s. n. Registru, catastif, carte (veche, ruptă, zdrențuită și murdară). [Var.: terfeloa s. f.] – Terfeli + suf. -og.

terfelog [At: (a. 1714) IORGA, S. D. VI, 151 / V: (reg) tărfăl~, târfăl~, trifăl~, țer~ sn, tărfăloagă, târfăloagă, târfloagă, târloagă, ~făloagă, ~oa sf / Pl: ~oage sn, ~ogi sm / E: terfeli + -og cf slv трефелои, трефолои „minei de sărbători”] 1 sn (Înv) Document (2) (vechi și rupt). 2 sn (Înv) Registru. 3 sn (Reg; lpl) Carte (16) (veche și ruptă). 4 sm (Reg; șîf terfeloagă, târfăloagă) Obiect (de îmbrăcăminte sau de încălțăminte) stricat, vechi, rupt Si: ruptură, vechitură. 5 sm (Reg; fîg) Om de nimic. 6 sm (Reg; fig) Om bătrân. 7 sf (Reg; fig; îf târfăloagă, terfeloagă) Femeie de moravuri ușoare Si: târfă1 (2).

TERFELOG, terfeloage, s. n. 1. Registru, catastif, condică. Scriau la terfelogul logofeției atîtea cărături de la pădure. SADOVEANU, N. F. 9. 2. (Mai ales la pl.) Termen de dispreț pentru cărți, acte, documente vechi, rupte; hîrțoage. Mamă, ia mai dă-mi, rogu-te, cărțile mele oleacă. – Ci lasă-le încolo de terfeloage, măi băiete. C. PETRESCU, R. DR. 29. Voi căta pintre terfeloagele mele copia corespondenții ce au ținut la 1858 pentru apărarea titlului de Principatele Unite. ALECSANDRI, S. 250. – Variante: tîrfălog (CAMILAR, N. II 269), tărfălog (NEGRUZZI, S. I 185) s. n., terfeloa (PAS, Z. I 20, ALECSANDRI, T. 100) s. f.

terfelog n. 1. registru provizoriu; 2. pl. acte, cărți vechi. [Tras din terfelì].

TERFELOA s. f. v. terfelog.

taftalog sn [At: CREANGĂ, A. 134 / V: (înv) ~laghion, tavtalaghion, traf~, traftol~, troftol~ sn, (reg) trăftăloa sf / Pl: ~oage / E: ngr ταὐτολόγος „care repetă același lucru”] (Îvp) Carte mare și groasă.

TÎRFĂLOG, -OA[1] s. n. v. terfelog.

  1. Forma târfăloagă nu este susținută nici de indicarea genului, nici prin menționarea la intrarea principală. — gall

taftalóg, traftalóg și terfelóg n., pl. oage (ngr. taftalógos, care înșiră aceleașĭ lucrurĭ, infl. de terfelesc orĭ și de tefter. V. taŭtologie). Iron. Carte saŭ condică voluminoasă și unsuroasă, chitan, hîrțoagă. – Și tîrfălóg și terfeloagă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!terfeloa (carte veche etc.) s. f., g.-d. art. terfeloagei; pl. terfeloage

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TERFELOG s. v. catastif, condică, registru.

terfelog s. v. CATASTIF. CONDICĂ. REGISTRU.

TĂRFĂLOG s. v. ciurlan, salcicorn, săricică.

TERFELOA s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

tărfălog s. v. CIURLAN. SALCICORN. SĂRICICĂ.

terfeloa s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

terfeloagă, terfeloage s. f. prostituată

Intrare: terfelog
substantiv neutru (N21)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • terfelog
  • terfelogul
  • terfelogu‑
plural
  • terfeloage
  • terfeloagele
genitiv-dativ singular
  • terfelog
  • terfelogului
plural
  • terfeloage
  • terfeloagelor
vocativ singular
plural
târfălog substantiv neutru
substantiv neutru (N21)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târfălog
  • târfălogul
plural
  • târfăloage
  • târfăloagele
genitiv-dativ singular
  • târfălog
  • târfălogului
plural
  • târfăloage
  • târfăloagelor
vocativ singular
plural
trifălog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
terfăloagă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târfloagă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târfăloagă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărfăloagă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
terfeloagă substantiv feminin
substantiv feminin (F6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • terfeloa
  • terfeloaga
plural
  • terfeloage
  • terfeloagele
genitiv-dativ singular
  • terfeloage
  • terfeloagei
plural
  • terfeloage
  • terfeloagelor
vocativ singular
plural
țerfelog substantiv neutru
substantiv neutru (N21)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țerfelog
  • țerfelogul
plural
  • țerfeloage
  • țerfeloagele
genitiv-dativ singular
  • țerfelog
  • țerfelogului
plural
  • țerfeloage
  • țerfeloagelor
vocativ singular
plural
tărfălog substantiv neutru
substantiv neutru (N21)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărfălog
  • tărfălogul
  • tărfălogu‑
plural
  • tărfăloage
  • tărfăloagele
genitiv-dativ singular
  • tărfălog
  • tărfălogului
plural
  • tărfăloage
  • tărfăloagelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

terfelog, terfeloagesubstantiv neutru

  • 1. Registru, catastif, carte (veche, ruptă, zdrențuită și murdară). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Scriau la terfelogul logofeției atîtea cărături de la pădure. SADOVEANU, N. F. 9. DLRLC
  • 2. mai ales la plural depreciativ Hârțoagă. DLRLC
    sinonime: hârțoagă
    • format_quote Mamă, ia mai dă-mi, rogu-te, cărțile mele oleacă. – Ci lasă-le încolo de terfeloage, măi băiete. C. PETRESCU, R. DR. 29. DLRLC
    • format_quote Voi căta pintre terfeloagele mele copia corespondenții ce au ținut la 1858 pentru apărarea titlului de Principatele Unite. ALECSANDRI, S. 250. DLRLC
etimologie:
  • Terfeli + sufix -og. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.