terfelog [At: (a. 1714) IORGA, S. D. VI, 151 / V: (reg) tărfăl~, târfăl~, trifăl~, țer~ sn, tărfăloagă, târfăloagă, târfloagă, târloagă, ~făloagă, ~oagă sf / Pl: ~oage sn, ~ogi sm / E: terfeli + -og cf slv трефелои, трефолои „minei de sărbători”] 1 sn (Înv) Document (2) (vechi și rupt). 2 sn (Înv) Registru. 3 sn (Reg; lpl) Carte (16) (veche și ruptă). 4 sm (Reg; șîf terfeloagă, târfăloagă) Obiect (de îmbrăcăminte sau de încălțăminte) stricat, vechi, rupt Si: ruptură, vechitură. 5 sm (Reg; fîg) Om de nimic. 6 sm (Reg; fig) Om bătrân. 7 sf (Reg; fig; îf târfăloagă, terfeloagă) Femeie de moravuri ușoare Si: târfă¹ (2).