opțiuni

2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEREBÍNT, terebinți, s. m. Arbore rășinos, răspândit pe coastele Mediteranei, din care se extrag terebentina și alți tananți (Pistacia terebinthus). – Din fr. térébinthe, it. terebinto, lat. terebinthus.

TEREBÍNT, terebinți, s. m. Arbore rășinos, răspândit pe coastele Mediteranei, din care se extrag terebentina și alți tananți (Pistacia terebinthus). – Din fr. térébinthe, it. terebinto, lat. terebinthus.

TEREBÍNT s.m. Arbore rășinos din regiunea mediteraneană, din care se extrage terebentina și alte substanțe tanante. [< fr. térébinthe, cf. lat. terebinthus].

TEREBÍNT s. m. arbore rășinos din regiunea mediteraneană, din care se extrage terebentina și unele substanțe tanante. (< fr. térébinthe, it. terebinto, lat. terebinthus)

TEREBÍNT ~ți m. Arbore rășinos din care se extrage terebentina și alte substanțe tanante. /<ngr. terévinthos, lat. terebinthus, fr. térébinthe

terebint m. arbore rășinos totdeauna verde, un fel de fistic ce produce terebentina.

*terebínt m. (vgr. terébinthos). Bot. Un fel de fistic rășinos sălbatic perpetuŭ verde care crește pe malurile Mediteraneĭ.

TEREBÍNȚ, terebinți, s. m. Arbore rășinos, cu frunzele totdeauna verzi, răspîndit pe coastele Mediteranei, din care se extrag substanțe tanante și mai ales terebentina (Pistacia terebinthus).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

terebínt s. m., pl. terebínți

terebínt s. m., pl. terebínți

Intrare: terebint
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • terebint
  • terebintul
  • terebintu‑
plural
  • terebinți
  • terebinții
genitiv-dativ singular
  • terebint
  • terebintului
plural
  • terebinți
  • terebinților
vocativ singular —
plural —
Intrare: terebinț
terebinț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
legătură către această paradigmă