teratogen, ~ă a [At: M. D. ENC. / Pl: ~i, ~e / E: fr tératogène] (Med; d. substanțe sau procedee) Care produce anomalii, malformații.

TERATOGEN, -Ă adj. (Med.; despre substanțe sau procedee) Care produce monstruozități. [< fr. tératogène].

TERATOGEN, -Ă adj. care produce malformații congenitale. (< fr. thératogène)

TERATOGEN ~ă (~i, ~e) biol. (despre substanțe sau procedee) Care generează anomalii; producător de monstruozități, de malformații. /<fr. tératogene

teratogen adj. m., pl. teratogeni; f. teratogenă, pl. teratogene

teratogen adj. m., pl. teratogeni; f. teratogenă, pl. teratogene

teratogen adj. m., pl. teratogeni; f. sg. teratogenă, pl. teratogene

TERATO- „monstru, monstruozitate, malformație”. ◊ gr. teras, atos „monstru” > fr. térato-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. terato-. □ ~gen (v. -gen₁), adj., care produce malformații, ~geneză (v. -geneză), s. f., apariție și formare a monstruozităților; ~genie (v. -genie₁), s. f., geneza morfozelor teratologice; ~id (v. -id), adj., asemănător unui monstru; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în teratologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul aberațiilor morfologice și al monstruozităților animale și vegetale; ~pag (v. -pag), s. m., monstru format din indivizi sudați la diverse nivele.

TERATOGÉN, -Ă (< fr.; {s} gr. teras „monstru” + gennein „a produce”) adj. (Referitor la un factor fizic, chimic sau biologic). Care acționează asupra embrionului aflat în diferite stadii de dezvoltare, determinând anomalii, malformații congenitale (de ex., dacă virusul rubeolei acționează în primele luni de sarcină, poate determina surditate, stenoză pulmonară, microcefalie).