TERATOGÉN, -Ă (< fr.; {s} gr. teras „monstru” + gennein „a produce”) adj. (Referitor la un factor fizic, chimic sau biologic). Care acționează asupra embrionului aflat în diferite stadii de dezvoltare, determinând anomalii, malformații congenitale (de ex., dacă virusul rubeolei acționează în primele luni de sarcină, poate determina surditate, stenoză pulmonară, microcefalie).