15 definiții pentru terțet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERȚÉT, terțete, s. n. 1. Ansamblu compus din trei voci sau din trei instrumente care execută împreună o bucată muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu; trio. 2. Terțină. – Din it. terzetto.

TERȚÉT, terțete, s. n. 1. Ansamblu compus din trei voci sau din trei instrumente care execută împreună o bucată muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu; trio. 2. Terțină. – Din it. terzetto.

terțet sn [At: STAMATI, D. / S și: ~rzet / Pl: ~e / E: it terzetto] 1-2 Trio (1-2). 3 (Rar) Terțină (2). 4 (La hochei pe gheață) Linie de atac, alcătuită din trei jucători a unei echipe.

TERȚÉT, terțete, s. n. 1. Ansamblu compus din trei persoane (instrumentiști sau cîntăreți) care execută împreună o bucată muzicală; bucată muzicală scrisă pentru acest ansamblu. Terțetul final din actul întîi a mers admirabil. CARAGIALE, N. S. 90. 2. Terțină. Își exprimă sfieața nehotărîre printr-aceste grațioase terțete. ODOBESCU, S. I 290.

TERȚÉT s.n. 1. Ansamblu format din trei persoane (instrumentiști sau cântăreți) care execută împreună o bucată muzicală; bucată muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu. 2. (Lit.) Strofă formată din trei versuri; terțină. 3. Linia de atac, alcătuită din trei jucători, a unei echipe de hochei pe gheață. [< it. terzetto, cf. fr. tercet].

TERȚÉT ~e n. 1) Ansamblu format din trei interpreți (instrumentiști sau vocaliști); trio. 2) Compoziție muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu; trio. /<it. terzetto

*terțét n., pl. e (it. terzetto; fr. tercet). Bucată muzicală (numită și trio) p. treĭ vocĭ orĭ treĭ instrumente. Concert de treĭ cîntărețĭ. Abuziv. Terțină. V. duet, cŭartet.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

terțét (trio) s. n., pl. terțéte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

terțet (< it. terzetto), compoziție vocală pentru trei voci cu sau fără acompaniament*. Semnificația pur vocală s-a impus abia în sec. 18-19, înainte t. însemnând nediferențiat și comp. instr. (Beethoven și chiar Dvořák își mai intitulează trio(I)-urile fără pian, t.). La origine stă tricinium (v. bicinium). În sec. 17-18 desemnează și părțile la trei voci (2) din marile lucrări (ex. oratoriul*). Întrodus în operă*, i se acordă la început importanța unui moment culminant, fiind legat tot mai mult de semnificația dramatică. În muzica de cam., ia forma liedului* la trei voci (Mozart, Schubert).

Intrare: terțet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • terțet
  • terțetul
  • terțetu‑
plural
  • terțete
  • terțetele
genitiv-dativ singular
  • terțet
  • terțetului
plural
  • terțete
  • terțetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

terțet

  • 1. Ansamblu compus din trei voci sau din trei instrumente care execută împreună o bucată muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: trio attach_file un exemplu
    exemple
    • Terțetul final din actul întîi a mers admirabil. CARAGIALE, N. S. 90.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Compoziție muzicală scrisă pentru un astfel de ansamblu.
      surse: NODEX
  • 2. literatură Strofă formată din trei versuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: terțină attach_file un exemplu
    exemple
    • Își exprimă sfieața nehotărîre printr-aceste grațioase terțete. ODOBESCU, S. I 290.
      surse: DLRLC
  • 3. Linia de atac, alcătuită din trei jucători, a unei echipe de hochei pe gheață.
    surse: DN

etimologie: