16 definiții pentru teologie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și a dogmelor unei religii; p. restr. parte a dogmaticii având ca obiect exclusiv pe Dumnezeu. ◊ Teologie pastorală = domeniu al teologiei având drept scop pregătirea viitorilor preoți în practica bisericească pe baza studierii Noului Testament. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologie.

teologie sf [At: (a. 1652) GCR I, 159/1 / P: te-o~ / V: (înv) ~oghie / S și: (înv) the~ / E: ngr Θεολογία, lat theologia, fr théologie] 1 Disciplină care se ocupă cu expunerea și cu fundamentarea teoretică a izvoarelor și a dogmelor unei religii. 2 Studiu asupra lui Dumnezeu. 3 (Îs) Facultate de ~ Facultate care pregătește specialiști în teologie (1).

TEOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și dogmelor unei religii. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologie.

TEOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul problemelor religioase.

TEOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și învățăturilor unei religii. ♦ Studiu asupra lui Dumnezeu. ♦ Tratare speculativă care, din interiorul fiecărei religii, studiază divinitatea, puterile și atributele acesteia. [Gen. -iei. / cf. fr. théologie, it., lat., gr. theologia < theos – zeu, logos – studiu].

TEOLOGÍE s. f. disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și dogmelor unei religii. ♦ ~ dialectică = curent teologic protestant modern care folosește în domeniul cunoașterii religioase metoda dialectică sub forma unui dialog între Dumnezeu și om. (< fr. théologie, gr., lat. theologia)

TEOLOGÍE f. Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și învățăturilor unei religii. [G.-D. teologiei; Sil. -te-o-] /<fr. théologie

teologie f. 1. știința dogmelor religioase; 2. curs de studii teologice: studiază teologia; 3. operă teologică.

*teologíe f. (vgr. theologia, d. theós, Dumnezeŭ, și lógos, cuvînt. V. -logie. Știința religiuniĭ: teologia creștinească. Carte relativă la această știință: a tipări o teologie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

teologie (desp. te-o-) s. f., art. teologia, g.-d. teologii, art. teologiei

teologie (te-o-) s. f., art. teologia, g.-d. teologii, art. teologiei

teologíe s. f. (sil. te-o-), art. teología, g.-d. art. teologíei; pl. teologíi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TEOLOGÍE s. (BIS.) (înv.) bogoslovie.

TEOLOGIE s. (BIS.) (înv.) bogoslovie.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

teologíe (-íi), s. f. – Studiul dogmelor unei religii, doctrină a bisericii. – Var. înv. teologhie și der. Gr. θεολογία (sec. XVII) și modern din fr. théologie.Der. teolog, s. m., din fr. théologue; teologic, adj., din fr. thélogique; teologal, adj., din fr. théologal.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TEO- „zeu, divinitate”. ◊ gr. theos „zeu, zeitate” > fr. théo-, germ. id., engl. id., it. teo- > rom. teo-.~botanologie (v. botano-, v. -logie1), s. f., studiu al plantelor menționate în lucrările ecleziastice; ~centric (v. centric), adj., care situează pe Dumnezeu în centrul experienței religioase; ~crat (v. -crat), s. m., membru al unei teocrații; ~crație (v. -crație), s. f., formă de guvernămînt caracteristică orînduirii sclavagiste, în care autoritatea, considerată ca emanînd de la divinitate, este exercitată de către casta sacerdotală; ~fanie (v. -fanie), s. f., apariție sau manifestare a divinității; ~foric (v. -foric), adj., s. n., (nume) de zeu; ~gamie (v. -gamie), s. f., împerechere a unui zeu cu o muritoare, prin care se acredita ideea descendenței divine a copilului dobîndit; ~gonie (v. -gonie), s. f., totalitate a miturilor avînd ca temă originea și genealogia zeilor; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a unui zeu; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și dogmelor unei religii; ~mahie (v. -mahie), s. f., luptă mitică între zei; ~manie (v. -manie), s. f., stare patologică religioasă contemplativă; ~morf (v. -morf), adj., cu înfățișare de zeu; ~zofie (v. -zofie), s. f., doctrină filozofică și religioasă de origine orientală, care susține ideea unei pretinse cunoașteri nemijlocite a esenței divinității.

Intrare: teologie
  • silabație: te-o- info
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teologie
  • teologia
plural
genitiv-dativ singular
  • teologii
  • teologiei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

teologiesubstantiv feminin

  • 1. Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și a dogmelor unei religii. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: bogoslovie
    • 1.1. prin restricție Parte a dogmaticii având ca obiect exclusiv pe Dumnezeu. DEX '09 DN
    • 1.2. Teologie pastorală = domeniu al teologiei având drept scop pregătirea viitorilor preoți în practica bisericească pe baza studierii Noului Testament. DEX '09
    • 1.3. Teologie dialectică = curent teologic protestant modern care folosește în domeniul cunoașterii religioase metoda dialectică sub forma unui dialog între Dumnezeu și om. MDN '00
    • 1.4. Tratare speculativă care, din interiorul fiecărei religii, studiază divinitatea, puterile și atributele acesteia. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.