15 definiții pentru tentacul

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TENTÁCUL, tentacule, s. n. Fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate, musculoase și sensibile ale unor animale (acvatice), care servește la pipăit, la apucat prada și uneori la deplasare. – Din fr. tentacule, lat. tentaculum.

TENTÁCUL, tentacule, s. n. Fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate, musculoase și sensibile ale unor animale (acvatice), care servește la pipăit, la apucat prada și uneori la deplasare. – Din fr. tentacule, lat. tentaculum.

tentacul sn [At: J. CIHAC, I. N. 157/3 / V: (îvr) sf / Pl: ~e / E: fr tentacule] 1 Fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate, musculoase și sensibile ale unor animale (acvatice), care servește la pipăit, la apucat prada și uneori la deplasare. 2 (Fig) Ramificație a unei organizații teroriste sau mafiote.

TENTÁCUL, tentacule, s. n. Apendice mobil, nearticulat care servește unor animale ca organ tactil, ca organ de apucare sau de mișcare. Melcul are patru tentacule.Fig. Spaima își înfigea tentaculele nenumărate în cetele zguduite de focul soldaților, împingîndu-le într-o goană zvăpăiată spre sat. REBREANU, R. II 257. – Variantă: tentáculă (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 7/3) s. f.

TENTÁCUL s.n. Fiecare dintre apendicele mobile și nearticulate ale unor animale, care servesc ca organ tactil, de prindere și de mișcare. [< fr. tentacule, cf. lat. tentaculum].

TENTÁCUL s. n. fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate ale unor animale acvatice, care servesc ca organ tactil, prehensil și de mișcare. (< fr. tentacule, lat. tentaculum)

TENTÁCUL ~e n. (la unele animale acvatice) Organ alungit, musculos și mobil, care servește la pipăit, la prinderea hranei și la mișcare. /<fr. tentacule

tentacul n. apendice mobil la unele animale, servindu-le de organ tactil.

*tentácul n., pl. e (lat. științific tentáculum, d. lat. tentare, a pipăi, a încerca; fr. tentacule). Zool. Un fel de prelungirĭ (de mustățĭ) cu care multe animale (molusce, infuzoriĭ) pipăĭe saŭ apucă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tentacul s. n., pl. tentacule

Intrare: tentacul
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tentacul
  • tentaculul
  • tentaculu‑
plural
  • tentacule
  • tentaculele
genitiv-dativ singular
  • tentacul
  • tentaculului
plural
  • tentacule
  • tentaculelor
vocativ singular
plural
tentaculă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tentaculă
  • tentacula
plural
  • tentacule
  • tentaculele
genitiv-dativ singular
  • tentacule
  • tentaculei
plural
  • tentacule
  • tentaculelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tentacul, tentaculesubstantiv neutru

  • 1. Fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate, musculoase și sensibile ale unor animale (acvatice), care servește la pipăit, la apucat prada și uneori la deplasare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Melcul are patru tentacule. DLRLC
    • format_quote figurat Spaima își înfigea tentaculele nenumărate în cetele zguduite de focul soldaților, împingîndu-le într-o goană zvăpăiată spre sat. REBREANU, R. II 257. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.