TENTACUL, tentacule, s. n. Apendice mobil, nearticulat care servește unor animale ca organ tactil, ca organ de apucare sau de mișcare. Melcul are patru tentacule. ◊ Fig. Spaima își înfigea tentaculele nenumărate în cetele zguduite de focul soldaților, împingîndu-le într-o goană zvăpăiată spre sat. REBREANU, R. II 257. – Variantă: tentaculă (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 7/3) s. f.