tenie sf [At: CR (1829), 202²/5 / S și: (înv) taenia / Pl: ~ii / E: lat taenia, fr ténia] 1 Vierme parazit, lat, în formă de panglică, care trăiește în intestinul subțire și în alte organe la om și la animale Si: (pop) panglică, (reg) cordea (Taenia). 2 Structură anatomică în formă de panglică.

TENIE, tenii, s. f. Vierme care trăiește ca parazit în intestinul subțire al omului și al animalelor carnivore; panglică.

TENIE s.f. 1. Vierme parazit care trăiește în intestinul subțire al omului și al animalelor carnivore; (pop.) panglică. 2. Structură anatomică în formă de bandă, de panglică. [Gen. -iei. / < fr. ténia, taenia, cf. lat. taenia, gr. tainia – panglică].

TENIE¹ s. f. 1. vierme parazit, în formă de panglică, în intestinul subțire al omului și al animalelor carnivore. 2. structură anatomică în formă de panglică. (< fr. ténia, lat. taenia)

-TENIE² elem. teni(o)-.

TENIE ~i f. Vierme intestinal cu corpul plat și foarte lung, care parazitează, mai ales, în intestinul subțire; cordea; panglică. [G.-D. teniei. Sil. -ni-e] /<lat. taenia, fr. ténia

*ténie f. (lat. táenia, vgr. tainia). Med. Un lung verme intestinal numit și cordică, panglică și verme solitar.

TENI(O)-, -TENIE elem. „tenie, panglică”. (< fr. téni/o/-, -ténie, cf. lat. taenia, gr. tainia)

tenia f. panglică, vierme intestinal ce poate ajunge până la o lungime de 20 metri.

tenie (desp. -ni-e) s. f., art. tenia (desp. -ni-a), g.-d. art. teniei; pl. tenii, art. teniile (desp. -ni-i-) corectat(ă)

tenie (-ni-e) s. f., art. tenia (-ni-a), g.-d. art. teniei; pl. tenii, art. teniile (-ni-i-) corectat(ă)

tenie s. f. (sil. -ni-e-), art. tenia (sil. -ni-a), g.-d. art. teniei; pl. tenii, art. teniile (sil. -ni-i-)

tenie, gen. teniei

-TENIE „panglică, bandă”. ◊ gr. tainia „bandă, panglică” > fr. -ténie, germ. id., it. -tenia, engl. id. > rom. -tenie.

TENI- „tenie, panglică”. ◊ L. taenia „banda, panglică” > fr. téni- > rom. teni-. □ ~cid (v. -cid), adj., s. n., (medicament) care distruge teniile; ~form (v. -form), adj., în formă de tenie; ~fug (v. -fug), adj., s. n., (substanță) care provoacă expulzarea teniilor.

TENIO- „panglică, bandă”. ◊ gr. tainia „bandă, panglică” > fr. taenio-, engl. id. > rom. tenio-. □ ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze în formă de panglică; ~id (v. -id), adj., în formă de panglică.

Ten/ă, -ciul, -ea, -i, -ie v. Eftimie III 7, 8.

TENIE s. (ZOOL.; Taenia) panglică, (Mold.) cordea.

TENIE s. (ZOOL.; Taenia) panglică, (Mold.) cordea.