12 definiții pentru tenebră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TENÉBRĂ, tenebre, s. f. (Livr.; rar la sg.) Întuneric deplin; întunecime, obscuritate, beznă. – Din fr. ténèbres, lat tenebrae.

tenebră sf [At: HELIADE, O. I, 357 / Pl: ~re / E: fr ténèbres] (Liv; de obicei lpl) 1 întuneric deplin Si: beznă, întunecime, obscuritate, (liv) tenebritate, tenebrozitate. 2 (Fig) Necunoaștere.

TENÉBRĂ, tenebre, s. f. (Livr.; rar la sg.) întuneric deplin; întunecime, obscuritate, beznă. – Din fr. ténèbres, lat. tenebrae.

TENÉBRĂ, tenebre,s. f. (Livresc; rar la sg.) Întuneric, întunecime, beznă, obscuritate. Flacăra a țîșnit în aer, albastră, împrăștiind tenebrele. BOGZA, Ț. 74. În momente cînd, după îndelungi tenebre, se aprindeau pe vaste orizonturi zorile. CARAGIALE, O. VII 245. Aș vrea... Să văd ce eu atîta iubeam odinioară: A codrului tenebră, poetic labirint. EMINESCU, O. I 6.

TENÉBRĂ s. f. 1. (pl.) întunecime profundă, beznă, întuneric; obscuritate. 2. (fig.) necunoaștere, ignoranță. (< fr. ténètres, lat. tenebrae)

TENÉBRĂ ~e f. mai ales la pl. Întuneric de nepătruns; obscuritate adâncă; beznă. [Sil. -ne-bră] /<fr. ténebres

TENÉBRE s.f.pl. (Liv.) Întunecime, beznă, întuneric, obscuritate. [Sg. tenebră. / < fr. ténèbres, cf. it. tenebre, lat. tenebrae].

tenebre f. pl. (poetic) întuneric: a codrului tenebre, poetic labirint EM.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tenébră (livr.) (-ne-bră) s. f., g.-d. art. tenébrei; pl. tenébre

tenébră s. f. (sil. -bră), g.-d. art. tenébrei; pl. tenébre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TENÉBRE s. pl. v. beznă, întunecare, întunecime, întuneric, negură, obscuritate.

tenebre s. pl. v. BEZNĂ. ÎNTUNECARE. ÎNTUNECIME. ÎNTUNERIC. NEGURĂ. OBSCURITATE.

Intrare: tenebră
  • silabație: te-ne-bră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tenebră
  • tenebra
plural
  • tenebre
  • tenebrele
genitiv-dativ singular
  • tenebre
  • tenebrei
plural
  • tenebre
  • tenebrelor
vocativ singular
plural

tenebră

etimologie: