tencuială sf [At: COSTINESCU / P: ~cu-ia~ / V: (reg) tân~, tinciui~, tin~ / Pl: ~ieli / E: tencui¹ + -eală] 1 Tencuire. 2 (Ccr) Strat de mortar care se așterne pe ziduri și pe tavane pentrua le proteja și pentru a obține suprafețe netede Si: (reg) drișcuială, maltăr, morânceală, teanc^{2}, tencuitură, văcălaș, văcăluială. 3 (Reg) Lut muiat cu apă, amestecat cu baligă și cu nisip, cu care se muruiesc pereții caselor Si: muruială. 4 (Reg) Spoială (de var) care protejează pomii. 5 (Reg) Pământ frământat din care se construiesc pereții caselor.

TENCUIALĂ, tencuieli, s. f. Strat de mortar care se așterne pe ziduri și pe tavane, pentru a le proteja sau pentru a se obține suprafețe netede. Ca să ajute pe o văduvă căreia i se stricase soba, a lucrat o jumătate de zi cu mîna lui, potrivind cărămizile și stropindu-se de tencuială. SADOVEANU, E. 232. În fund se vedea spinarea unui zid cu tencuiala grunzuroasă. C. PETRESCU, Î. II 81. Cad bucăți de tencuială, Și-ngrozit zvîcnește stolul liliecilor acu. COȘBUC, P. II 99. Păreții erau de piatră... și orice tencuială căzuse. EMINESCU, N. 51.

TENCUIALĂ ~ieli f. Strat de mortar aplicat pe suprafața pereților și a tavanului pentru a le proteja și a le netezi. ◊ ~ uscată plăci de ipsos care se întrebuințează în locul tencuielii obișnuite. [G.-D. tencuielii] /a tencui + suf. ~eală

tencuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a tencui. Substanță cu care se tencuĭește (var amestecat cu nisip, ciment, lut). V. mortar.

tâncuială sf vz tencuială

tinciuială sf vz tencuială

tincuială sf vz tencuială

tencueală f. 1. lucrarea de a tencui; 2. amestec din var și nisip.

tencuială s. f., g.-d. art. tencuielii; pl. tencuieli

tencuială s. f., g.-d. art. tencuielii; pl. tencuieli

tencuială s. f., g.-d. art. tencuielii; pl. tencuieli

tencuială

tencuială, -ieli.

TENCUIALĂ s. (CONSTR.) (înv. și reg.) rasol, rasoleală, (reg.) tencuitură, (Ban.) drișcuială, (Transilv., Ban., prin Bucov.) maltăr, (prin Munt.) morânceală, (prin Transilv.) scrob, șlipă, (Transilv.) văcălaș, văcăluială. (~ la un perete.)

TENCUIALĂ s. (CONSTR.) (înv. și reg.) rasol, rasoleală, (reg.) tencuitură, (Ban.) drișcuială, (Transilv., Ban., prin Bucov.) maltăr, (prin Munt.) morînceală, (prin Transilv.) scrob, șlipă, (Transilv.) văcălaș, văcăluială. (~ la un perete.)

tencuială s. f. sg. 1. fard de obraz. 2. (prin ext.) machiaj.