13 definiții pentru tencuială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TENCUIÁLĂ, tencuieli, s. f. Strat de mortar care se așterne pe ziduri și pe tavane pentru a le proteja și pentru a obține suprafețe netede, cu aspect plăcut. ♦ Tencuire, tencuit1. [Pr.: -cu-ia-] – Tencui + suf. -eală.

TENCUIÁLĂ, tencuieli, s. f. Strat de mortar care se așterne pe ziduri și pe tavane pentru a le proteja și pentru a obține suprafețe netede, cu aspect plăcut. ♦ Tencuire, tencuit1. [Pr.: -cu-ia-] – Tencui + suf. -eală.

tencuia sf [At: COSTINESCU / P: ~cu-ia~ / V: (reg) tân~, tinciui~, tin~ / Pl: ~ieli / E: tencui1 + -eală] 1 Tencuire. 2 (Ccr) Strat de mortar care se așterne pe ziduri și pe tavane pentrua le proteja și pentru a obține suprafețe netede Si: (reg) drișcuială, maltăr, morânceală, teanc^{2}, tencuitură, văcălaș, văcăluială. 3 (Reg) Lut muiat cu apă, amestecat cu baligă și cu nisip, cu care se muruiesc pereții caselor Si: muruială. 4 (Reg) Spoială (de var) care protejează pomii. 5 (Reg) Pământ frământat din care se construiesc pereții caselor.

TENCUIÁLĂ, tencuieli, s. f. Strat de mortar care se așterne pe ziduri și pe tavane, pentru a le proteja sau pentru a se obține suprafețe netede. Ca să ajute pe o văduvă căreia i se stricase soba, a lucrat o jumătate de zi cu mîna lui, potrivind cărămizile și stropindu-se de tencuială. SADOVEANU, E. 232. În fund se vedea spinarea unui zid cu tencuiala grunzuroasă. C. PETRESCU, Î. II 81. Cad bucăți de tencuială, Și-ngrozit zvîcnește stolul liliecilor acu. COȘBUC, P. II 99. Păreții erau de piatră... și orice tencuială căzuse. EMINESCU, N. 51.

TENCUIÁLĂ ~iéli f. Strat de mortar aplicat pe suprafața pereților și a tavanului pentru a le proteja și a le netezi. ◊ ~ uscată plăci de ipsos care se întrebuințează în locul tencuielii obișnuite. [G.-D. tencuielii] /a tencui + suf. ~eală

tencuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a tencui. Substanță cu care se tencuĭește (var amestecat cu nisip, ciment, lut). V. mortar.

tencueală f. 1. lucrarea de a tencui; 2. amestec din var și nisip.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tencuiálă s. f., g.-d. art. tencuiélii; pl. tencuiéli

tencuiálă s. f., g.-d. art. tencuiélii; pl. tencuiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TENCUIÁLĂ s. (CONSTR.) (înv. și reg.) rasol, rasoleală, (reg.) tencuitură, (Ban.) drișcuială, (Transilv., Ban., prin Bucov.) maltăr, (prin Munt.) morânceală, (prin Transilv.) scrob, șlipă, (Transilv.) văcălaș, văcăluială. (~ la un perete.)

TENCUIA s. (CONSTR.) (înv. și reg.) rasol, rasoleală, (reg.) tencuitură, (Ban.) drișcuială, (Transilv., Ban., prin Bucov.) maltăr, (prin Munt.) morînceală, (prin Transilv.) scrob, șlipă, (Transilv.) văcălaș, văcăluială. (~ la un perete.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tencuială s. f. sg. 1. fard de obraz. 2. (prin ext.) machiaj.

Intrare: tencuială
tencuială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tencuia
  • tencuiala
plural
  • tencuieli
  • tencuielile
genitiv-dativ singular
  • tencuieli
  • tencuielii
plural
  • tencuieli
  • tencuielilor
vocativ singular
plural

tencuială

  • 1. Strat de mortar care se așterne pe ziduri și pe tavane pentru a le proteja și pentru a obține suprafețe netede, cu aspect plăcut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Ca să ajute pe o văduvă căreia i se stricase soba, a lucrat o jumătate de zi cu mîna lui, potrivind cărămizile și stropindu-se de tencuială. SADOVEANU, E. 232.
      surse: DLRLC
    • În fund se vedea spinarea unui zid cu tencuiala grunzuroasă. C. PETRESCU, Î. II 81.
      surse: DLRLC
    • Cad bucăți de tencuială, Și-ngrozit zvîcnește stolul liliecilor acu. COȘBUC, P. II 99.
      surse: DLRLC
    • Păreții erau de piatră... și orice tencuială căzuse. EMINESCU, N. 51.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Tencuială uscată = plăci de ipsos care se întrebuințează în locul tencuielii obișnuite.
      surse: NODEX
    • 1.2. Tencuit.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: tencuire tencuit (s.n.)

etimologie:

  • Tencui + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09