2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEMPORÁL1, temporale, s. n. Os pereche așezat de o parte și de alta a cutiei craniene, în regiunea tâmplelor, fiind cuprins între occipital, parietal și sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt inserați mușchii gâtului. ◊ (Adjectival) Os temporal. ♦ (Adjectival) Care aparține regiunii tâmplelor, privitor la această regiune. – Din fr. temporal.

TEMPORÁL2, -Ă, temporali, -e, adj. Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp. ◊ Propoziție (circumstanțială) temporală (și substantivat, f.) = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcția unui complement circumstanțial de timp. Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. – Din fr. temporel.

temporal2, ~ă [At: HELIADE, O. I, 209 / V: (înv) tim~, timpur~ / Pl: ~i, ~e / E: fr temporel] 1 a (Îvr) Care trece cu timpul Si: temporar (1), trecător (22), vremelnic. 2 a (Înv) Laic. 3 a (Înv; pex) Care ține de lumea materială Si: pământesc. 4 a Relativ la timp (1). 5 a Situat în timp (1). 6 a (Grm) Care indică timpul (1). 7 a (Grm) Privitor la timp (1). 8-9 sf, a (Grm; șîs propoziție circumstanțială ~ă) (Propoziție) circumstanțială de timp. 10 a (Grm; îs) Conjuncție ~ă Conjuncție care introduce o propoziție temporală2 (9).

temporal1, ~ă [At: KRETZULESCU, A. 186/12 / V: (înv) tam~, tim~ / Pl: ~i, ~e / E: fr temporal] (Atm) 1 a Care se referă la tâmple1 (1). 2 a Care aparține tâmplelor1 (1). 3 a De la tâmple1 (1). 4-5 sna, a (Șîs os ~) Os așezat de fiecare parte a cutiei craniene între occipital, parietal și sfenoid.

TEMPORÁL1, temporale, s. n. Os pereche așezat de o parte și de alta a cutiei craniene, în regiunea tâmplelor, fiind cuprins între occipital, parietal și sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt inserați mușchii gâtului. ♦ (Adjectival) Os temporal. ♦ (Adjectival) Care aparține regiunii tâmplelor, privitor la această regiune. – Din fr. temporal.

TEMPORÁL2, -Ă, temporali, -e, adj. Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp. ♦ Propoziție (circumstanțială) temporală (și substantivat, f.) = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcțiunea unui complement circumstanțial de timp. Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. – Din fr. temporel.

TEMPORÁL, -Ă, temporali, -e, adj. (Numai în expr.; și substantivat, n.) Os temporal = os al tîmplei. Temporalele... situate sub oasele parietale, închid cutia craniană pe laturi în jos. ANATOMIA 148.

TEMPORÁL2, -Ă adj. Care indică timpul, privitor la timp, care are loc în timp. ♦ Propoziție temporală (și s.f.) = propoziție circumstanțială care arată timpul în care are loc acțiunea din propoziția regentă; conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. [Cf. fr. temporel, lat. temporalis < tempus – timp].

TEMPORÁL1 adj., s.n. (Os) al tâmplei. [< fr. temporal, cf. lat. temporalis < tempus – tâmplă].

TEMPORÁL1 adj., s. n. (os) al tâmplei. (< fr. temporal)

TEMPORÁL2, -Ă adj. care indică timpul, referitor la timp; care are loc în timp. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care arată timpul de desfășurare a acțiunii din regentă; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o temporală. (< fr. temporel)

TEMPORÁL1 ~ă (~i, ~e) anat. Care ține de tâmple; propriu tâmplelor. ◊ (Os) ~ os-pereche al craniului din regiunea tâmplelor. /<fr. temporal

TEMPORÁL2 ~ă (~i, ~e) Care ține de timp; propriu timpului. Limitele ~e.(Propoziție) ~ă propoziție suborbonată care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă; circumstanțială de timp. Conjuncție ~ă conjuncție care introduce o propoziție subordonată de timp. /<fr. temporel

temporal a. 1. care trece cu timpul, peritor (în opozițiune cu etern): bunuri temporale; 2. privitor la interesele pământești (în opozițiune cu spiritual): putere temporală; 3. secular (în opozițiune cu ecleziastic): jurisdicțiune temporală.

1) *temporál, -ă adj. (lat. temporalis). Care trece cu timpu, peritor, trecător (în opoz. cu etern): existența temporală a omuluĭ. Material, secular, pămîntesc, lumesc (în opoz. cu spiritual, bisericesc): puterea temporală a papilor (cînd eraŭ suveranĭ teritorialĭ), tribunal temporal. Adv. A trăi temporal.

2) *temporál, -ă adj. (lat. temporalis). Anat. De la tîmple: oasele temporale.

TEMPORÁLĂ, temporale, adj. f. (Și substantivat) (Propoziție) care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă (avînd funcțiunea unui complement circumstanțial de timp).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!temporál1 (referitor la timp/la tâmplă) adj. m., pl. temporáli; f. temporálă, pl. temporále

!temporál2 s. n., pl. temporále

temporál (privitor la timp) adj. m., pl. temporáli; f. sg. temporálă, pl. temporále

arată toate definițiile

Intrare: temporal (adj.)
temporal1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temporal
  • temporalul
  • temporalu‑
  • tempora
  • temporala
plural
  • temporali
  • temporalii
  • temporale
  • temporalele
genitiv-dativ singular
  • temporal
  • temporalului
  • temporale
  • temporalei
plural
  • temporali
  • temporalilor
  • temporale
  • temporalelor
vocativ singular
plural
Intrare: temporal (s.n.)
temporal2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temporal
  • temporalul
  • temporalu‑
plural
  • temporale
  • temporalele
genitiv-dativ singular
  • temporal
  • temporalului
plural
  • temporale
  • temporalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

temporal (adj.)

  • 1. Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp.
    surse: DEX '09 DN antonime: atemporal
    • 1.1. (și) substantivat feminin Propoziție (circumstanțială) temporală = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcția unui complement circumstanțial de timp.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.2. Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală.
      surse: DEX '09 DN

etimologie:

temporal (s.n.)

  • 1. Os pereche așezat de o parte și de alta a cutiei craniene, în regiunea tâmplelor, fiind cuprins între occipital, parietal și sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt inserați mușchii gâtului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Temporalele... situate sub oasele parietale, închid cutia craniană pe laturi în jos. ANATOMIA 148.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Os temporal.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. (și) adjectival Care aparține regiunii tâmplelor, privitor la această regiune.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: