11 definiții pentru temporal (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEMPORÁL1, temporale, s. n. Os pereche așezat de o parte și de alta a cutiei craniene, în regiunea tâmplelor, fiind cuprins între occipital, parietal și sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt inserați mușchii gâtului. ◊ (Adjectival) Os temporal. ♦ (Adjectival) Care aparține regiunii tâmplelor, privitor la această regiune. – Din fr. temporal.

temporal1, ~ă [At: KRETZULESCU, A. 186/12 / V: (înv) tam~, tim~ / Pl: ~i, ~e / E: fr temporal] (Atm) 1 a Care se referă la tâmple1 (1). 2 a Care aparține tâmplelor1 (1). 3 a De la tâmple1 (1). 4-5 sna, a (Șîs os ~) Os așezat de fiecare parte a cutiei craniene între occipital, parietal și sfenoid.

TEMPORÁL1, temporale, s. n. Os pereche așezat de o parte și de alta a cutiei craniene, în regiunea tâmplelor, fiind cuprins între occipital, parietal și sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt inserați mușchii gâtului. ♦ (Adjectival) Os temporal. ♦ (Adjectival) Care aparține regiunii tâmplelor, privitor la această regiune. – Din fr. temporal.

TEMPORÁL, -Ă, temporali, -e, adj. (Numai în expr.; și substantivat, n.) Os temporal = os al tîmplei. Temporalele... situate sub oasele parietale, închid cutia craniană pe laturi în jos. ANATOMIA 148.

TEMPORÁL1 adj., s.n. (Os) al tâmplei. [< fr. temporal, cf. lat. temporalis < tempus – tâmplă].

TEMPORÁL1 adj., s. n. (os) al tâmplei. (< fr. temporal)

TEMPORÁL1 ~ă (~i, ~e) anat. Care ține de tâmple; propriu tâmplelor. ◊ (Os) ~ os-pereche al craniului din regiunea tâmplelor. /<fr. temporal

2) *temporál, -ă adj. (lat. temporalis). Anat. De la tîmple: oasele temporale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!temporál1 (referitor la timp/la tâmplă) adj. m., pl. temporáli; f. temporálă, pl. temporále

!temporál2 s. n., pl. temporále

temporál (al tâmplei) s. n., adj. n., pl. temporále

Intrare: temporal (s.n.)
temporal2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temporal
  • temporalul
  • temporalu‑
plural
  • temporale
  • temporalele
genitiv-dativ singular
  • temporal
  • temporalului
plural
  • temporale
  • temporalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

temporal (s.n.)

  • 1. Os pereche așezat de o parte și de alta a cutiei craniene, în regiunea tâmplelor, fiind cuprins între occipital, parietal și sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt inserați mușchii gâtului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Temporalele... situate sub oasele parietale, închid cutia craniană pe laturi în jos. ANATOMIA 148.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Os temporal.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. (și) adjectival Care aparține regiunii tâmplelor, privitor la această regiune.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: