12 definiții pentru tempestă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEMPÉSTĂ, tempeste, s. f. (Înv.) Furtună, uragan. – Din it. tempesta.

tempestă sf [At: HELIADE, O. I, 335 / V: (înv) tim~ / Pl: ~te / E: it tempesta] (Liv) Furtună (4).

TEMPÉSTĂ, tempeste, s. f. (Livr.) Furtună, uragan. – Din it. tempesta.

TEMPÉSTĂ, tempeste, s. f. (Latinism învechit) Furtună, uragan. Barometrul arată tempestă mare. CARAGIALE, O. VII 20.

TEMPÉSTĂ s.f. (Liv.) Furtună, uragan. [< it. tempesta, cf. lat. tempestas].

TEMPÉSTĂ s. f. 1. perturbație atmosferică violentă; furtună, uragan. 2. (fig.) manifestare bruscă și neașteptată. (< lat., it. tempesta)

TEMPÉSTĂ ~e f. rar Vânt puternic însoțit (uneori) de ploaie, grindină și descărcări electrice; furtună; vijelie; vântoaică; vântoasă. /<it. tempesta

*tempéstă f., pl. e (fr. tempête, it. tempesta). Rar. Furtună, vijălie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tempéstă (înv.) s. f., g.-d. art. tempéstei; pl. tempéste

tempéstă s. f., g.-d. art. tempéstei; pl. tempéste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TEMPÉSTĂ s. v. furtună, vifor, vijelie.

tempestă s. v. FURTUNĂ. VIFOR. VIJELIE.

Intrare: tempestă
tempestă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tempestă
  • tempesta
plural
  • tempeste
  • tempestele
genitiv-dativ singular
  • tempeste
  • tempestei
plural
  • tempeste
  • tempestelor
vocativ singular
plural

tempestă

etimologie: