10 definiții pentru temeni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea.

TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. – Din temenea.

temeni2 vt [At: A VI, 19/ Pzi: ~nesc / E: ns cf temeli2] (Reg) A lipi cu lut și baligă Si: a murui1.

temeni1 vr [At: BARCIANU, ȘIO II, 355 / Pzi: ~nesc / E: temenea] (Rar) A se apleca în fața cuiva în semn de salut.

TEMENÍ, temenesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se pleca în fața cuiva în semn de salut; a se închina. Ienicerii de sosea, Bună ziua că-i dedea Și frumos se temenea. TEODORESCU, P. P. 552.

temenì v. a face temenele, a se ploconi: ienicerii de ’mi sosia, bună ziua că-i dedea, și frumos se temenia POP.

temenésc (mă) v. refl. (d. temenea). Fam. Fac temenele, mă ploconesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!temení (a se ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. se temenéște, imperf. 3 sg. se temeneá; conj. prez. 3 să se temeneáscă

temení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. temenésc, imperf. 3 sg. temeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. temeneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TEMENÍ vb. v. închina, ploconi.

Intrare: temeni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • temeni
  • temenire
  • temenit
  • temenitu‑
  • temenind
  • temenindu‑
singular plural
  • temenește
  • temeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • temenesc
(să)
  • temenesc
  • temeneam
  • temenii
  • temenisem
a II-a (tu)
  • temenești
(să)
  • temenești
  • temeneai
  • temeniși
  • temeniseși
a III-a (el, ea)
  • temenește
(să)
  • temenească
  • temenea
  • temeni
  • temenise
plural I (noi)
  • temenim
(să)
  • temenim
  • temeneam
  • temenirăm
  • temeniserăm
  • temenisem
a II-a (voi)
  • temeniți
(să)
  • temeniți
  • temeneați
  • temenirăți
  • temeniserăți
  • temeniseți
a III-a (ei, ele)
  • temenesc
(să)
  • temenească
  • temeneau
  • temeni
  • temeniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

temeni

etimologie:

  • temenea
    surse: DEX '98 DEX '09