10 definiții pentru temeinicie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEMEINICÍE s. f. 1. Însușire a ceea ce este temeinic; soliditate, tărie, trăinicie; statornicie. ◊ Loc. adv. Cu temeinicie = temeinic, serios. 2. Însușire a hotărârii unui organ de jurisdicție de a reflecta realitatea obiectivă a faptelor care concură pentru soluționarea unui litigiu. – Temeinic + suf. -ie.

TEMEINICÍE s. f. 1. Însușire a ceea ce este temeinic; soliditate, tărie, trăinicie; statornicie. ◊ Loc. adv. Cu temeinicie = temeinic, serios. 2. Însușire a hotărârii unui organ de jurisdicție de a reflecta realitatea obiectivă a faptelor care concură pentru soluționarea unui litigiu. – Temeinic + suf. -ie.

temeinicie sf [At: GOLESCU, Î. 106 / Pl: ~ii / E: temeinic + -ie] 1 Soliditate. 2 Statornicie. 3 Judiciozitate. 4 (Îlav) Cu ~ Sârguincios. 5 Însușire a hotărârii unui organ de jurisdicție de a reflecta realitatea obiectivă a faptelor care concură pentru soluționarea unui litigiu.

TEMEINICÍE s. f. Însușirea a ceea ce este temeinic; soliditate, trăinicie, tărie; statornicie. Frumusețea lor și temeinicia sînt vrednice de vedere. GOLESCU, Î. 106. ◊ Loc. adv. Cu temeinicie = temeinic, serios; cu insistență. Se vorbea chiar cu temeinicie... de un oarecare Harizon, care își avea copilul mort acasă, iar el, la circ, făcuse atîtea comicării. ARDELEANU, D. 271.

TEMEINICÍE ~i f. Caracter temeinic. ~ea unui argument.Cu ~ temeinic. [G.-D. temeiniciei] /<temeinic + suf. ~ie

temeĭnicíe f. (d. temeĭnic). Calitatea de a fi temeĭnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

temeinicíe s. f., art. temeinicía, g.-d. temeinicíi, art. temeinicíei

temeinicíe s. f., art. temeinicía, g.-d. temeinicíi, art. temeinicíei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TEMEINICÍE s. 1. seriozitate, soliditate, tărie. (~ obiecției, argumentării sale.) 2. v. maturitate. 3. v. justețe.

TEMEINICIE s. 1. seriozitate, soliditate, tărie. (~ obiecției, argumentării sale.) 2. maturitate, profunzime, seriozitate. (~ gîndirii, a sentimentelor cuiva.) 3. dreptate, justețe, (înv.) rezon. (~ cauzei sale.)

Intrare: temeinicie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temeinicie
  • temeinicia
plural
genitiv-dativ singular
  • temeinicii
  • temeiniciei
plural
vocativ singular
plural

temeinicie

  • 1. Însușire a ceea ce este temeinic.
    exemple
    • Frumusețea lor și temeinicia sînt vrednice de vedere. GOLESCU, Î. 106.
      surse: DLRLC
  • 2. Însușire a hotărârii unui organ de jurisdicție de a reflecta realitatea obiectivă a faptelor care concură pentru soluționarea unui litigiu.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Temeinic + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09