temeinicie sf [At: GOLESCU, Î. 106 / Pl: ~ii / E: temeinic + -ie] 1 Soliditate. 2 Statornicie. 3 Judiciozitate. 4 (Îlav) Cu ~ Sârguincios. 5 Însușire a hotărârii unui organ de jurisdicție de a reflecta realitatea obiectivă a faptelor care concură pentru soluționarea unui litigiu.