15 definiții pentru teleologie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TELEOLOGÍE s. f. Doctrină potrivit căreia totul în lume a fost creat de Dumnezeu pentru a servi omului. ♦ Studiul scopurilor lucrurilor; teoria finalității. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléologie.

teleologie sf [At: CADE / P: ~le-o~ / E: fr téléologie] 1 Doctrină filozofică potrivit căreia totul în natură ar fi organizat în conformitate cu un anumit scop, cu o anumită cauză finală Si: finalism, teleonomie (1). 2 Cercetare în funcție de scop Si: teleonomie (2).

TELEOLOGÍE s. f. Doctrină filozofică potrivit căreia totul în natură ar fi organizat în conformitate cu un anumit scop, cu o anumită cauză finală. ♦ Studiul, cercetarea în funcție de scop; teoria finalității. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléologie.

TELEOLOGÍE s. f. Doctrină filozofică idealistă, potrivit căreia totul în natură ar fi organizat în conformitate cu un anume scop, cu o anume cauză finală.

TELEOLOGÍE s.f. 1. Teoria finalității, studiul scopurilor; finalism. 2. Concepție filozofică idealistă potrivit căreia atât societatea, cât și natura ar fi organizate conform unui anumit scop, cu o anumită finalitate. [Gen. -iei. / < fr. téléologie, cf. gr. teleos – scop, logos – studiu].

TELEOLOGÍE s. f. 1. teoria finalității, studiul scopurilor. 2. concepție filozofică idealistă potrivit căreia atât societatea, cât și natura ar fi organizate conform unui anumit scop, cu o anumită finalitate; finalism, teleonomie (1). (< fr. téléologie)

TELEOLOGÍE f. Concepție filozofică care consideră că orice fenomen sau proces din natură are un scop prestabilit; finalism. [G.-D. teleologiei; Sil. -le-o-] /<fr. téléologie

teleologie f. Filoz. doctrina cauzelor finale.

*teleologíe f. (vgr. téleios, final, și -logie). Fil. Doctrina care caută să descopere scopu tuturor faptelor naturiĭ: sistema teleologică a luĭ Origene.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

teleologíe (-le-o-) s. f., art. teleología, g.-d. teleologíi, art. teleologíei

teleologíe s. f. (sil. -le-o-), art. teleología, g.-d. teleologíi, art. teleologíei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TELEOLOGÍE s. v. finalism.

TELEOLOGIE s. (FILOZ.) finalism.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TELEO-2 „scop, finalitate”. ◊ gr. teios, eos „sfîrșit, capăt” > fr. téléo-, germ. id. it. id., engl. id. > rom. teleo-.~fază (v. -fază), s. f., telofază*; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Teorie a finalității. 2. Concepție filozofică idealistă care susține că procesele din univers s-ar desfășura în conformitate cu un anumit scop; ~nomie (v. -nomie), s. f., 1. Mod de explicare științifică a comportamentului orientat al sistemelor biologice. 2. Mecanism de reglare celulară determinat în mod obiectiv de anumite legități; ~taxie (v. -taxie), s. f., orientare de la distanță a unui animal în sensul apropierii sau depărtării de o sursă de excitație luminoasă, calorică etc.

Intrare: teleologie
  • silabație: te-le-o-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teleologie
  • teleologia
plural
genitiv-dativ singular
  • teleologii
  • teleologiei
plural
vocativ singular
plural

teleologie

  • 1. Doctrină potrivit căreia totul în lume a fost creat de Dumnezeu pentru a servi omului.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: finalism teleonomie
    • 1.1. Studiul scopurilor lucrurilor; teoria finalității.
      surse: DEX '09 DN

etimologie: