TELEOLOGIE s.f. 1. Teoria finalității, studiul scopurilor; finalism. 2. Concepție filozofică idealistă potrivit căreia atît societatea, cît și natura ar fi organizate conform unui anumit scop, cu o anumită finalitate. [Gen. -iei. / < fr. téléologie, cf. gr. teleos – scop, logos – studiu].