5 definiții pentru teicuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEICÚȚĂ, teicuțe, s. f. Diminutiv al lui teică.Teică + suf. -uță.

TEICÚȚĂ, teicuțe, s. f. Diminutiv al lui teică.Teică + suf. -uță.

teicuță sf [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / Pl: ~e / E: teică1 + -uță] 1-4 (Reg; șhp) Teică1 (1, 6) (mică).

TEICÚȚĂ, teicuțe, s. f. Diminutiv al lui teică; cutia morii; jgheab. S-a oprit la o fîntînă, a scos apă c-o teicuță înfiptă într-o prăjină ș-a băut. VLAHUȚĂ, la TDRG. Cocoșul mătură coșul, Puicuța mătură teicuța. I. CR. III 307.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

teicúță s. f., g.-d. art. teicúței; pl. teicúțe

teicúță s. f., g.-d. art. teicúței; pl. teicúțe

Intrare: teicuță
teicuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teicuță
  • teicuța
plural
  • teicuțe
  • teicuțele
genitiv-dativ singular
  • teicuțe
  • teicuței
plural
  • teicuțe
  • teicuțelor
vocativ singular
plural

teicuță

  • 1. Diminutiv al lui teică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: jgheab attach_file 2 exemple
    exemple
    • S-a oprit la o fîntînă, a scos apă c-o teicuță înfiptă într-o prăjină ș-a băut. VLAHUȚĂ, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Cocoșul mătură coșul, Puicuța mătură teicuța. I. CR. III 307.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Teică + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09