Definiția cu ID-ul 932782:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TEICUȚĂ, teicuțe, s. f. Diminutiv al lui teică; cutia morii; jgheab. S-a oprit la o fîntînă, a scos apă c-o teicuță înfiptă într-o prăjină ș-a băut. VLAHUȚĂ, la TDRG. Cocoșul mătură coșul, Puicuța mătură teicuța. I. CR. III 307.