11 definiții pentru teșcherea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEȘCHEREÁ, teșcherele, s. f. 1. (Înv. și fam.) Pungă cu bani; bani. 2. (Înv.) Adeverință, certificat, chitanță. 3. (Înv.) Permis de călătorie; pașaport. – Din tc. tezkere.

TEȘCHEREÁ, teșcherele, s. f. 1. (Fam.) Pungă cu bani; bani. 2. (Înv.) Adeverință, certificat, chitanță. 3. (Înv.) Permis de călătorie; pașaport. – Din tc. tezkere.

TEȘCHEREÁ, teșcherele, s. f. 1. (Astăzi numai familiar) Pungă în care se țin banii. Parcă-i doare ceva? De mîncat, mănîncă, de dormit, dorm, treabă n-au, teșchereaua plină la buzunar. STANCU, D. 389. Nimerise... la case mari, la negustori cu teșchereaua grea. PAS, L. I 92. Pe de o parte opoziție la toartă, pe de altă parte teșcherea la buzunar... Urlă tîrgul, domnule. CARAGIALE, O. I 151. 2. (Învechit) Adeverință, certificat, chitanță. Mi-i plin sînul de atestaturi... Iaca teșcherele și din vremea turcilor. ALECSANDRI, T. I 375. 3. (Învechit) Permis de călătorie; pașaport. Ca să ne ducem cu lînă, cu piei, cu miere sau cu unt peste graniță sau peste Dunăre, ne trebuia pașuș nemțesc sau teșcherea turcească. GHICA, S. 171.

teșchereà f. od. 1. înscris, certificat: teșcherele tot cu pajure împărătești AL.; 2. răvaș de drum: pe când ne trebuia pasuș nemțesc sau teșcherea turcească GHICA. [Turc. TEZKERÈ, chitanță, pașaport].

teșchereá f., pl. ele (turc. [d. ar.] tezkere, pop. teskere). Vechĭ. Azĭ fam. Bilet, certificat, adeverință, pașaport, hîrtie la mînă. – Și tesch- și deșch- (Vechĭ). Greșit „pungă” în CL. 1919, 3, 215).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

teșchereá (înv., fam.) s. f., art. teșchereáua, g.-d. art. teșcherélei; pl. teșcheréle, art. teșcherélele

teșchereá s. f., art. teșchereáua, g.-d. art. teșcherélei; pl. teșcheréle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TEȘCHEREÁ s. v. act, adeverință, certificat, chitanță, document, dovadă, hârtie, izvor, înscris, mărturie, pașaport, piesă, recipisă, rindea.

teșcherea s. v. ACT. ADEVERINȚĂ. CERTIFICAT. CHITANȚĂ. DOCUMENT. DOVADĂ. HÎRTIE. IZVOR. ÎNSCRIS. MĂRTURIE. PAȘAPORT. PIESĂ. RECIPISĂ. RINDEA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

teșchereá (-éle), s. f.1. Certificat, act. – 2. Permis, pașaport. – Var. tescherea. Mr. teschire. Tc. (arab.) tezkere (Șeineanu, III, 121; Ronzevalle 63), cf. ngr. τεσϰερές, alb., bg., sb. teškere.Der. tescheregiu, s. m. (secretar al Marelui Vizir), din tc. teskereci.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

teșcherea, teșcherele s. f. 1. pungă cu bani 2. bani

Intrare: teșcherea
teșcherea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teșcherea
  • teșchereaua
plural
  • teșcherele
  • teșcherelele
genitiv-dativ singular
  • teșcherele
  • teșcherelei
plural
  • teșcherele
  • teșcherelelor
vocativ singular
plural